Furnicile de Petre Ghelmez




Printre frunze, printre vite,
Parca-ar fi calugarite.
Din copac si pin' la noi,
Linga gard, la musuroi,
Cara, trag, imping, coboara,
De din zori si pina-n seara...
Coji uscate, miez de piine,
Hrana dulce pentru miine!
Trei seminte de dovleac
Si-un darab de cozonac,
Pentr-un chef pe care-l fac.


N-au bratari si nici cercei,
Nu stiu oboseala ce-i!


I si duc ouale in gura,
Dincolo de aratura,
Sa-si salveze puii toti
De ariei, de foc, de hoti.
Au, pesemne, sub pamint,
Un oras tare flamind,
Fiindca, pe cararea-ngusta,
Iata, vin si cu-o lacusta.
Nadusesc, se sterg pe frunte...
Vezi, lacusta-i cit un munte!


Muntele, la rindul lui,
Da de virful cerului,
De-l privesti, la o adica,
Tot cu ochiul de furnica.


Fiindca biata de ea are
Trupul mic si capul mare,
Gata sa nefericeasca
Si-o fiinta omeneasca!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ALFABETUL CU NUME - poezie