joi, 28 august 2014

Antene de gust albastru


  In fiecare zi de liniste zgomotul mintii ma asurzeste pana la mutism.... nu, nu sunt nostalgic, nu plang dar nici nu rad. Totul in mine traieste respirand mireasma trecutului acoperind hoitul rutinei ce se invarteste precum roata eolionelor cand adie vantul constant dinspre apus. Ma dor ochii mintii de fiecare data cand ma intorc in copilarie, copacii sunt mai verzi, florile mai inalte si cerul pare linistit, chipul bunicii e oaza mea de liniste pe care n-am s-o mai vad niciodata cu alti ochi, e prima data cand ii aud glasul altfel, estompat de timp si de lacrimi, purificat de aerul tacerii si poate totul e asa doar pentru ca aud cu ochii.... 
Am lasat rotile timpului sa treaca peste carne si suflet, am adaugat sare pe fiecare rana si am zambit la fiecare zambet. Stiu acum ca timpul iti da doar acum si nimic mai mult. Simt seceta arida din suflet...si soarele arde in fiecare zi mai puternic sufland gheata si lipindu-mi gura cu urlete ce m-au dus la mutism selectiv. Roua pe petalele frunzelor n-am mai vazut-o de la 7 ani dar bruma timpurie imi loveste obrazul in mod sistematic ca un bici pe spatele sclavului ce se impotriveste sistemului. 
Viata e o linie dreapta, curbata, franta, intresectata si plina de pete colorate in gri, roz si albastru....daca esti orb n-ai sa vezi nimic din toate astea, daca esti prost vei vedea rozul albastru si albastru gri...Liniste.... cineva parca imi striga numele ...ba nu ... e un hohot de ras plin de savoarea diminetilor de viata si hohotul asta e un urlet plin de durere si fericire ...nimic nu se termina brusc doar liniile incep de nicaieri pana nicaieri .... Mi-am spart neuronii din copacul imaginatiei si am  uiat sa mint, adevarul e fast, trist si anost; e ca o floare fara frunze, ca o planeta uitata intr-un alt sistem si incalzit de o stea rece. Oamenii au inventat cuvintele si se dezbraca cu ele de fiecare data ca si cum le-ar arunca la gunoi, apoi le transforma in sentimente si dorinte de parca pamantul ar putea deveni un soare peste timpuri. 
Am uitat sa nu uit copilaria vesela din tot adevarul asta trist si mi-o amintesc ochii, zambetele si cuvintele copiilor mei care imi zgarie timpanul limpede si ma plesnesc cu amintiri rancede si zemoase in acelasi timp. Am uitat linistea si in fiecare seara tip linistindu-ma si agitand culorile curcubeului ca si cand eu as fi Universul. 
Chiar daca voi credeti, negand, nu sunteti esenta Universului, nu pentru voi s-a inventat lumina, lumea nu se opreste in loc fara dintii cariati aratati prin zambete fortate....sunteti doar niste nimicuri simpatice aruncate intr-un cos cu jucarii si totul e bine atat timp cat aveti acumulatori ci nu baterii.


" Nu scriu o carte, ci cresc un embrion în uterul trist al ţestei şi-al camerei şi-al lumii mele.”         ( M. Cărtărescu, Orbitor    Vol. II Corpul)





miercuri, 27 august 2014

Cordonul ombilical

Mi-am adus aminte de o lectura de prin clasa a 2a cand caprioara isi dusese puiul la marginea padurii si-i spunea ca e timpul sa plece singur in lume.
In cazul meu cordonul a fost rupt la 6 luni, reinnodat la o alta mama,sfartecat peste 21 de  ani si reinnodat pe la 22  de mama initiala; lipit cu super glue si tinut asa pana cand doar m. ne va desparti. 
Acum l-am extins ...catre copii mei; imi aduc aminte ca atunci cand am lasat-o pe A. la gradi innebuneam pe toata lumea cu telefoanele..din 10 in 10 minute..ai luat-o? , a mancat?, o doare ceva?, ai schimbat-o? a baut apa? ..uau, are febra?? in 10 minute eram acasa....
In concediul precedent...scurt si parca petrecut candva inainte de vremuri m-am dat seama ca sunt o mama cicalitoare, un ghimpe in coasta, a pain in the ass..mai exact...
Asadar am  renuntat sa mai tip din 2 in 2 minute...lasa aia, nu pune mana pe aia, sterge-te (cu spala-te pe maini inca am ramas setata), pune aia la loc, lasa apa, nu mai face firimituri, schimba papucii, lasa desenele, pune incaltamintea la loc, mananca tot, bea apa, lasa aia, pune-o paia, nu ai voie!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Asadar in casa nu e nicio schimbare ...camera e la fel de dezastru doar ca atunci cand spun Strange jucariile! parca ,  parca le mai strange...daca mai adaug si ,,dupa ce le strangeti, mergem pe strada" e mult mai bine.
Ieri au vrut sa mearga la magazin sa cumpere apa minerala.
Se incaltau tacticoase.
- Unde mergeti?
- Sa luam apa minerala?
- Aveti bani?
- NU.
- Ma duc sa-i cer lui tati.
Dupa 30 de secunde M. iese tacticoasa.
- Ana, uite mi-a dat tati 10 lei.
Au plecat, au reusit sa deschida si zavorul portii pe care imi pusesem toata baza. Dupa 1 minut am iesit dupa ele...mergeau tacticoase, tinandu-se de mana....fericite parca (asa mi se parea mie) ca au scapat de Bau-bau...din cand in cand se uitau in urma....parca nu le venea sa creada ca nu sunt in spatele lor. Eram ..dupa masini, lipta de garduri, in spatele trecatorilor si dupa toneta de inghetata. S-au intors cumintele si extaziate acasa. Am aflat ca Ana poate sa duca sticla de apa intr-o mana fara sa se vaite si ca Mara poate merge singura pe jos fara sa se tavaleasca tipand ,, vreau in brate sau in carca... Deci se poate!!!
Ajunse acasa, ma strigau si ma cautau sa-mi dea restul....eu eram in spatele lor creandu-le ideea ca am rupt cordonul.....teoretic am inceput sa-l desir...practic e acolo  si-l dau cu cerneala invizibila.

miercuri, 20 august 2014

Jupiter - Scoica - 1

A trecut si vacanta repede ca un fulger ... a fost foarte frumos, Jupiter- Hotel Scoica...azi insa platim cu o tuse sacaitoare (Mara) si o enterocolita (Ana) dar ca sa-i faci ....asa e-n filme...asta viata.





















luni, 11 august 2014

Art Attack cu Mara

Si Mara a vrut Art attack , din proprie initiativa pictura cu plasa ..... in schmb e foarte greu sa lucrezi cu doi copii la proiecte diferite in acelasi timp; deoarece pe o perioada de o ora fiecare striga la mami ca vre: - rosu, apa, galben, foaie, plasa, verde, aracet, pensula groasa, pensula subtire

A ...si vi-l prezentam si pe monstrul realizat prin mototolire si pata de culoare.






Garajul de masini - ART ATTACK cu Alex

Se ia o cutie patrata de la colega Oana - primita de la e-mag la o comanda.
Se lipesc bucati de ziar cu solutia art attack 1/2 aracet + 1/2 apa; la magazilnul de constructii cu 5 lei se poate cumpara jumatate de kilogram.
Se lasa la uscat (o parte foarte grea) si apoi se picteaza ....dupa care se lipesc pozele dupa un calendar ... stiti voi care :) cu masini.
Apoi strangem masinile in cutie.























Mingile saltarete















Recycle