Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit

Nu n-am innebunit ci doar, probabil din cauza varstei am devenit din ce in ce mai pasionata de telenovela Veronica- Eminescu, o poveste de dragoste care darama topurile. Doar ca timpul si PR-ul vremii ( a se citi Maiorescu + alti critici ulteriori) au daramat miturile, au murdarit femeia si au condamnat-o facand-o  responsabila de sfarsitul neplacut.

Scrisorile au fost gasite sau mai bine spus date publicitatii dupa 100 de ani, atunci cand nu au mai avut aceeasi valoare sentmintala pentru descendentele Veronicai, sau poate ca abia acum cineva s-a gandit sa-i apere drepturile.



Jur ca este prima carte pe care am citir-o din scoarta in scoarta, prima carte la care am citit Prefata ( povestea fascinanta a scrisorilor ce au stat o buna parte inchise intr-o banca din Elvetia si au fost citite abia in America) , am citit si Postfata si anul editiei, tot. Si cand am terminat de citit si cele doua sau trei scrisori ale Henrietei E. (sora poetului) am inceput sa recitesc. 
Mi-am dat seama de multe, multe lucruri ca de exemplu ca marele geniu desi mare scriitor si sclav cu ziua la ,Timpul, ,era barbat. Adica ...se cam lenevea la scris, iar cand scria era mai mult genul practic ...insa fiecare sfarsit de scrisoare iti lasa gura apa.
Am aflat ca era depresivo- maniaco- pesimist ( mai cunosc eu pe cineva :D) si ca lupta cu morile de vant incercand sa iasa din mocirla numita saracie, si cum nu a reusit sa devina nici nu s-a insurat caci n-ar fi vrut sa manance numai ,,usturoi cu jumeri" . Plus ca ,,Momotel,, venea la pachet cu doua fetite (pe care in cele din urma le-a crescut si singura foarte bine).
Am aflat cat de mult a iubit-o si mi-am dat seama ca ...casatoria distruge iubirea. Pai...inainte sa sariti la gatul meu va rog doar sa va imaginati : daca ei doi s-ar fi casatorit si abia si-ar fi dus traiul, el venind tarziu,obosit ea facand mancare, punand masa strangand masa, dand cu matura, spalandu-se probabil in acelasi lighean si chiar schimband mirosul in camera dupa vreo ciorba de fasole sau dupa ce se descaltau...... obositi si plictisiti , epuizati......
Am avut norocul sa traiesc la buza dintre doua secole si poate ca din cauza asta am  trait fericirea scrisorilor de dragoste, parfumate.
Sotul meu scria atat de frumos in urma cu multi ani si stiam atatea despre el, despre sentimentele si trairile lui; acum ne rezumam la ,, mai ia o paine,, , " am luat/dus copilul la gradi/scoala" , "mancam?, ce?, cine spala vasele" " Noapte buna", a da uneori ne scriem ...mai mult eu lui .... lista de cumparaturi ..iar el o citeste :D.

Daca vreti sa cititi ceva, va recomand carte cu caldura...in mare parte sunt scrisorile lui catre ea...pline de iubire, dragoste, gelozie, autocompatimiri si lamentari . 

Inainte de toate ar trebui sa mai stiti ca V. se casatorise pe la 15-16 ani cu unul de 40, povestea de dragoste incepe dupa moartea sotului ei cand ea avea aprox 25 de ani si doi copii. E. incearca sa o ajute cu o ,,suplica,, adica o cerere prin care sa asigure o pensie copilelor ei ....surpriza...nu reuseste in toti acesti ani de zile. Ar mai trebui sa tineti cont si de faptul ca totul se intampla secolul trecut cand femeia nu era egala cu barbatul ci mai mult un ornament, iar V. nu era doar un ornament, ea a cutezat sa gandeasca si sa socializeze in plus se si compromite aparand la bratul lui M. E. prin Bucuresti.

Cam atat...sper ca am spus suficient ca sa inchideti tv-ul cu porcarii si publicitati si sa deschideti cartea ca sa va umpleti sufletul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ALFABETUL CU NUME - poezie