Nimic nu va mai fi la fel fara tine.

Lumea e intr-o continua schimbare: Bun, rau, prost, simplu, fericire. Deziluzii, vise si visuri, sperante schimbatoare. Soare. Vant. Ploaie. Zi. Intuneric.
Cineva le-a organizat pe toate ca la carte, doar ici colo mai gasim cate o iesire din tipar.
Specia asta umana si superioara...este probabil singura specie care stie dar neaga constient sau nu ca intr-o zi totul se sfarseste. Nu ...nu sunt pesimista si nici melancolica...ci vreau sa vorbesc despre elementele pe care le urasc cel mai mult, lucrurile pe care le ignoram doar pentru a fi fericiti pe mica noastra bucatica de nemurire.
In istorie noi nu suntem nimic, in viata abia atingem oamenii de langa noi cu silabe, in univers...aproape ca nici nu existam..atunci de ce exista de ce?
Cine a pus inceputul de ce nu a dat o limita de timp pentru sfarsit daca tot era asa de organizat incat a pus fiecare element la locul lui in concentratia potrivita?! Nu judec, nu critic ...nu intreb, nu cert si nici macar nu gandesc...doar incerc....incerc sa inteleg de ce... si pentru ce.....
Bucura-te, traieste. Iubeste, intelege. Praf, nimicuri. Betii si iluzii. Nisip. Liniste. Intuneric.
Nu pot mai mult .....moartea si apropierea ei ma doare prea tare. Si tot ce stiu e ca ai fost ingerul copilariei mele....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ALFABETUL CU NUME - poezie