vineri, 29 martie 2013

Niente mui interesante para vos only for me

 Pier dut

M-am limitat la ceea ce nu sunt,
Intre noi arar mai suiera un cuvant,
Am alergat nebuni mancand fericire
Si ne-am sculptat in vise colorate,
si complicate apoi le-am vandut
uitarii la reduceri.

Incet, incet am uitat totul
si am devenit ceea ce nu suntem
si n-am vrut niciodata sa fim.
Rar ne mai amintim sa traim
luminati de culorile curcubeului;

Doar ticaitul ceasului ne mai izbeste
Pleoapele adormite si cazute in libertatea
nesimtirii, dar reusim sa-l ignoram
si cadem din nou in viata noastra
ca intr-un film tv fara teatru
cu gust de cirese amare
Dar ne multumim ca nu e inodora si fara culoare

Nu mai rupem de mult timp limitele
Si ne ferim asemeni copiilor ascultatori
de ele, ca de un caine pe care l-am mangaia
dar ne e teama de injectiile in burta
dupa ce ne musca.

Asa ca abandonam totul si mergem mai departe
Cu indemnuri optimiste si pozitive
Spre unde? Spre cand si spre cine?
Nu stim dar ne rotim regulat
Tintuiti de gravitatie  si de rabdarea
lunii de a insoti etern pamantul ;

Punct si virgula






Poze din amintiri

zi vlad 2013



zi vlad 2012




Amintiti-va de amintiri, p-ale mele nu le dau

Din ce in ce mai des imi intorc gandul la copilarie si cad intr-o melancolie dulce amara a ceea ce a fost si nu va mai fi niciodata. Ma intorc in vremurile in care totul avea sens si in care niciun vis nu avea limite.  Bunicii mei sunt acolo inchisi bine in amintiri si in suflet, uneori parca le aud vocea sopotind dimineata la cafea ca sa nu ne trezeasca. Alteori simt mirosul sosului ce se facea in tihna pe soba de plita. Si aproape in fiecare dimineata sunt dezamagita cand ma trezesc si vad ca tataie nu mi-a mai lustruit cizmele. Dar asta e raiul meu si toti cei norocosi au un rai numit copilarie in care se intorc oridecateori simt nevoia, raiul meu e plin de flori si fluturi colorati si-i multumesc Domnului ca mi l-a oferit.
Tot intorcandu-ma acolo imi regasesc prietenii din copilarie, ati observat si voi ca singurii prieteni de care nimic nu ne poate desparti in viata sunt de fapt copiii aceia alaturi de care faci tot felul de nebunii? Am fost norocoasa si la capitolul acesta mai ales ca soarta m-a plasat ca unicat fiind (pana sa apara sora mea) cam singura fata din imprejurimi. Asa ca m-am simtit mereu mai protejata si am putut faulta in voie la jocurile de fotbal.
Apoi scoala a devenit incet incet primul dusman al  copilariei noastre dar vacantele la tara imi redau raiul cu reductie. Acum ne sunam de zilele de nastere si ne speriem cand unul din noi luat de vartejul vietii a uitat sa sune pana la 9 pm. . Ciudat dar prietenii mei cei mai buni din copilarie nu au Fb si asta nu conteaza.
Imi revine in minte si perioada aceea zbuciumata din adolescenta cand hormonii cu pretentii de inima cautau indragosteala si deceptiile false inainte de a crea vreo relatie fie ea si de prietenie. Cand ma indragosteam de vise iar apoi cadeam in prapastia realitatii, apoi m-am decis sa ma indragostesc doar asa la departare de cei ce nu s-ar uita la mine nicicand caci doar asa in secret era cel mai sigur. Nu mai traiai dezamagirea faptului ca lui fat-frumos ii miroase gura sau ii transpira mana sau si mai grav abia leaga doua cuvinte ...si alea despre masini, roti sau bujii. Apropo de asta imi aduc aminte de cea mai tare chestie pe care am facut-o cu prietenul meu pe vremea aceea (actual sot), pe vremea cand exista comunicare. Intr-o seara am schimbat rolulrile si am incercat sa comunicam invers. Adica el ca mine si eu ca el. Asa ca in momentul in care ne-am intrat foarte bine in rol si eu dezbateam ca un adevarat barbat probleme importante despre muzica, omenire si univers el spune ,,-Au, mi-am ruopt o unghie,,atunci mi-am dat sseama cat de penibele eram noi in astfel de situatii cand

Intre Secole - proiect

1 Sfarsitul lumii -  anul 2000 Inca nu plecasem la scoala  desi cred ca aveam vreo 5 ani, adica prin 1985 asa ca anul 2000 mi se parea ...