joi, 31 mai 2012

Daca esti nasa de botez

daca voi fi vreodata nasa de bebe =  sa nu uit ce=mi trebuie


Pentru botez:
- body, bluzitza, salopeta, fes, sosete, pantofiori (hainute ce vrei)
- prosop mare cu colt
- pampers, servetele
- panza de mir
- ulei
- sapun si prosop pentru preot
- fasa
- numai la unul dintre ei preotul m-a pus sa adus smirna si tamaie




Pentru baita de a doua zi:
- set body , salopeta bebe, bluzitza
- set de cosmetice pt bebe: lotiune de spalat din cap pan-n picioare * nivea, ulei,
- papucei (botosei) sau ciorapei
- prosop cu colt


in baita 

flori
ceva de argint
bani
zahar
, o bucatica de paine
prosop






Prima parte din ultima parte - Essayer


-          - La revedere ! spuse fata blonduta
-      --  La revedere iubita mea spuse batrana ridicandu-se cu greu de pe patul de spital.
Avea vreo 70 de ani, dar pentru ea batrana aceasta era cea mai frumoasa si tanara femeie, cea mai inteleapta, era totul... Iar fetita asta ...desi adolescenta si cu mintea ocupata in totalitate de metamorfoza-i proprie ramanea mereu bebelusul cel mic si gingas pe care batrana il ingrijise cu atata dragoste... Acum se transforma in femeie si ducea cea mai crancena lupta interioara de pana acum .... desi luptase din rasputeri se daduse invinsa pentru ca inauntrul nostru e intotdeauna ceva mai puternic decat noi. Legea firii.
Un an mai tarziu scena se repeta in acelasi spital, cu aceleasi emotii si cu aceleasi frici ascunse dar cu puterea negarii data la maxim. De data asta fata avea o veste pentru bunica ei draga. Asa ca nu o mai lasa sa-i sarute mainile, asa cum batrana o facea de fiecare data ...un gest invers...nicicand nu-i trecuse ei prin cap ca gestul acesta nu mai era de mult la locul lui...se obisnuisera asa. De data asta fata ii lua mana bunicii si o puse pe pantecul ei. Din priviri batrana intelesese mesajul gestului:
-      -    O sa avem un copil, ai grija, tu esti prima care afli, mama nu stie inca.
-O clipa ochii bunicii au stralucit asa cum ea nu-i mai vazuse niciodata pana atunci, ochii ei albastri erau inca tineri si plini de viata, pe ei nu-i invinsesera vremea.
-          Las sa fi sanatoasa fata mea,oi mai trai io sa te vad mireasa ?!
Era cea mai dureroasa intrebare pe care o repeta obsesiv de ani de zile, iar fata optimista dadea de fiecare data acelasi raspuns:
-          Hei ...lasa ce vorba-i asta....iar vorbesti prostii?
Trecuse iarna grea ,, a focului iarna,, si primavara se intrevedea din ce in ce mai increzatoare si mai promitatoare. Un nou inceput. Ea si el. Prima primavara in doi. Si soarele stralucea altfel, iar primavara asta se asorta perfect cu tineretea lor impetind parca dragostea printre ramuri si lasand flori si parfum in urma lor ca in reclamele difuzate la televizor.
Trecuse inceputul lui martie, iar ei s-au intors in satul acela asemeni pasarilor calatoare...pentru ea era prima data cand drumul din statie catre casa era diferit. Dar nu conta, n-avea nici o importanta, totul era asa de frumos si imbietor incat si noroiul din gropile asflatului pareau frumoase...si  balega din urma carutelor se integra in peisaj asemeni unor expresii frumoase in text. Totul era asa de confuz si fericirea asta avea un gust atat de placut incat daca ar fi venit o tornada ei i s-ar fi parut o adiere calda de primavara...Nu mai vedea, nu mai auzea.....totul era cant si tacere in acelasi timp.
A doua zi de dimineata  mergeau amandoi de mana catre casuta aia mica si calduroasa catre care el se indrepta mereu singur si unde mereu ea il astepta  asa cum orice printesa isi asteapta printul, nerabdatoare. Casuta in care alaturi de cei doi batrani, ei isi petrecusera cel mai mult timp impreuna. Oamenii astia desi saraci, in esenta erau cele mai bune gazde din lume.  Orice ruda venea in sat era obligata sa-i viziteze, pentru ca stapana casei compunea o atmosfera placuta si linistitoare. Iarna cu mancare gatita pe plita si vara cafeau calda si aromata servita pe bancuta de sub bolta de vie de afara. Ei nu erau niciodata deranjati de musafiri ci dimpotriva orice om intrat in casa lor era obligat sa rada si sa  se veseleasca.

Mara si Jenny sau cum se mosteneste prietenia

pupezele din tei





pas de defilare


desene pe asfalt


Asa se plimba MAra la 11 luni pe trotineta..pr bune



duminică, 20 mai 2012

Tzandarica











La ziua lui Razvan - megaparty , mega galagieeee














Omul in mod vizibil invizibil

-Vien ici!
-Je veux uta-uta ! spuse fetita
-Mai bine joaca-te la nisip...asa vezi ... c est tres beau ton chateau! Spuse mama
-Intelege tot in romaneste dar vorbeste doar in franceza...imi spune
Aproape toti copii suntt bilincvi in cartierul asta.
-Unde locuiti ? intreb incantata ca primavara aceasta si-a adus iar puii acasa inainte de Paste...asemeni unor pasari calatoare
- La Paris. Imi raspunde folosind r-ul graseiat. Toata ziua e la cresa si doar seara vorbim romaneste in casa...
- Andrew, this is not your toy! Where is your ball?
- Hai copii nu va mai certati ...daca va mai certati mergem acasa...
Asta se intampla intr-o zi calda de primavara cand floarea corcodusilor imbie aerul iar cainii nu put si nici nu par agresivi, aproape s-au integrat in peisaj. Totul se intampla intr-un parc mic dar unicul pe o raza de 1 km, unde au mai rezistat doua leganute si doua tobogane, o jumatate de balansoar ce scartie spre deliciul copiilor iar nisipul se bate si razbate printre cojile de seminte. Copii sunt precum buburuzele  printre flori, alearga fara oprire si fiecare se joaca cu jucariile altui copil....mamicile alearga si ele strigand fiecare pe limba lor ..caci mai e o saptamana pana la Paste iar sarbatorile mai reunesc din cand in cand famliile.
Parcul e locul in care toti ma vad si ma intreaba, locul unde nimic nu conteaza...toti sunt bunici, parinti sau pur si simplu copii, si chiar daca cate o bunica se lauda cu fiica ei si femeia ce-i face curat in casa ...avantul ei e spulberat de copil:
-Veau apa...
-N-am luat...
-Veau apppppaaaaaaaaa!
-Aoleu de unde sa-i dau apa?!
Plecam usor spre casa, am vrea sa ne urcam in autobuz dar avem un carucior cu un bebelus iar asta ne transforma in ceva imposibil de urcat intr-un autobuz in care locuiesc si alte stanci ...
Ma transform incet incet intr-o piatra de rau, un bolovan mare de neclintit....un bolovan ..... Mergem prin soare si ocolim cu greu masinile ce stau in buza service-ului auto a carui activitate se desfasoara pe trotuar....primesti cateva priviri prin care ti se transmite ,, ai noroc ca esti cu copii dupa tine, si chiar si-asa puteai sa ocolesti pe sosea,, ; dupa un slalom grijuliu printre cainii intinsi la soare ce au ceva din nesimtirea locuitorilor acestui oras...e verde dar ...e momentul in care pericolul e la el acasa asa ca ii lasi sa treaca pe cei ce fac dreapta si astepti sa  traversezi strada in ultimile secunde dinainte de rosu.


In Romania totul e posibil...asta auzi la tot pasul. Nimic nu te mira aici ..totul pare normal ..nimic nu e exagerat ...suntem atat de plictisiti de viata incat nici soarele primaverii nu ne mai incalzeste. E locul perfect in care poti sa faci orice vrei, oricand vrei si oricum vrei iar daca esti norocos ...nimeni nu te va intreba nimic. Doar vecinii te judeca , dar stai linisit ei te vor judeca doar dupa modul in care te-ai imbracat azi si dupa tonul in care le dai binete.
Multi au plecat, au plecat cat mai departe de tara asta si plang de dor de casa dar n-ar veni aici decat poate la batranete. Multi au emigrat direct. Altii muncesc pe bani ci nu pe castane cum o fac eroii iubitori de patrie care au ramas in tara. De fapt acesti eroi sunt cei ce prea slabi nu si-au lasat familiile pentru bani, cei care prefera mai degraba sa se vaite decat sa se lupte. Au ramas in tara asta de fapt doar vreascuri si pietre si mal ...asa cum ramane dupa o inundatie...pe un camp de floarea soarelui...floarea smulsa din pamant pleaca si mai raman doar cei bine inradacinati...si malul imputit .

joi, 17 mai 2012

Eu vara nu dorm..

Nu am somn ...asta e clar ..dar in loc de cluburi, petreceri si distractie ...in timpul asta de nesomn stau si ma gandesc la toata nebuniile pamantului...am incercat sa -mi distrag atentia cu tv-ul ..dar deja am urticarie la Oana si Pepe asa ca...asta e..

Cel mai frecvent gand care ma bantuie e cel de ,,a fi sau a nu fi ,, un parinte bun ...pana cand incep copii scoala lucrurile sunt mai lejere pentru un parinte...apoi apar gandurile ...mai ales daca copilul tau nu exceleaza sau nu -si da nici un interes pentru scoala...si oricat de mult s-ar stradui ei , noi avem impresia ca nu o fac deajuns si ca noi eram mai silitori.
Toata copilaria ma enervam cand tata imi tinea morala pentru vreo nota mai proasta, cand imi arata maturatorii de strada si-mi spunea ,, vei ajunge ca ei daca nu inveti!,,; cand mai tipa la mine ca nu intelegeam lucruri simple, cand bateam mingea toata ziua pe strada in loc sa stau sa fac exercitii si probleme. Realitatea este ca el se axa pe matematica iar eu fire visatoare ma indreptam spre literatura...iar cu matematica nu reuseam niciodata sa-l multumesc.  El s-a stresat tot timpul ca eu sa am un viitor mai bun....iar eu n-am apreciat niciodata asta ba dimpotriva..... apreciam parintii care-si lasau copii sa faca ce vor .... Acum sunt si eu la fel pentru copilul meu si-mi dau seama cat de usor mi-ar fi sa ma doara in cot si sa fac altceva decat sa -l ajut la teme si sa ma strofoc pentru viitorul ei ...si doar asa l-am inteles pe tata...care de bine de rau si asa cum a putut m-a ajutat sa am un viitor, o scoala mai buna si chiar daca m-am maritat el a continuat sa ma ajute sa pun o paine pe masa....asa sper sa pot face si eu pentru copii mei.
Pana acum apreciam parintii ( nu departe de mine) care si-au lasat fiul sa faca tot ce l-a taiat capul, sa nu le pese nici o secunda de viitorul lui, sa nu-l ajute cu nimic dar totusi sa aiba pretentii ca acesta sa- i ajute pe ei.....asta numesc eu nerecunostinta. Atata timp l-am crezut rau pe tata si niciun moment nu i-am dat dreptate in nimic ....doar pentru ca eram un copil prost sau poate ca acu incep eu sa-i seman mai tare si sa fiu un capcaun pentru copii mei. Dar daca asta ii va ajuta in viitor sper ca si ei sa aiba momentul lor de revelatie si sa ma aprecieze doar pentru o secunda asa cum fac eu acum .... Dar oare merita efortul si riscul? De ce atata lupta pentru o viata atat de scurta?
Pentru ca viata poate avea oricine dar calitatea ei trebuie sa difere si asta se intampla doar daca punem si noi cate o caramida la temelie....altfel degeaba facem turnulete mai tarziu.

marți, 8 mai 2012

weekend Mai part 2 - Busteni

cum spuneam ..am explorat tot ce se putea

chiar si chestiile astea

ma mai lua si mami in brate din cand in cand

aici vroia sa-mi dea sa pap..am uitat sa va spun ca am fost fffff racita si n-am mancat mai nimic


la plecare Alex se misca ca melcul pe care l-a intalnit






Eu am verificat daca nu cumva aiuritii astia au uitat ceva prin dulap
apoi am plecat cu trenul

of ...si raceala asta nu ma lasa


de nervi am decorat dormitorul cu hartie igienica

noroc ca m-au scos la o plimbare cu tricicleta sa mai uit

Pantofiorii cu/fara fundita

La inceput de scoala am luat pantofiori micutei printese; cu fundite..dupa a doua zi de scoala a cazut prima fundita; in a doua saptamana a ...