Ganduri de Aprilie - 2011- le-am gasit ratacind intr-un folder

Ganduri de aprilie

Viata e o provocare insa prea multi dintre noi nu stiu sau nu au timp sa o descopere. Lucrurile frumoase ne inconjoara la tot pasul insa suntem atat de preocupati  sa  reparam raul si uratul incat ajungem sa ne lasam dominati. Prea putini dintre noi reusesc sa-si implineasa visele. Cat suntem copii visam continuu la maturitate si la ce vom face  dar daca nu suntem destul de hotarati ajungem sa ne plafonam lasand viata sa curga pe langa noi ca si cum nu ar fi.  Prea multi ajung  la batranete fara sa fi trait si se trezesc ca doar au parcurs drumul. Nimic nu e imposibil dar ...intotdeauna exista un dar si un daca.

In copilarie priveam zilnic cerul albastru sau luna plina..acum o fac doar de cateva ori pe an...uit de minunile care ne inconjoara si de prea multe ori ma minunez de lucruri simple doar pe National Geographic.

Fericirea pentru mine inseamna sa am tot ceea ce imi doresc dar de prea multe ori ajung sa am ce imi doream si sa-mi doresc mai mult, asta insemna ca sunt nefericita? Sau ca evoluez?Oare totata evolutia asta nu ne conduce spre involutie? Biblia spune ca cele doua personaje din Paradis au gustat fructul cunoasterii si de acolo lucrurile au mers invers sau inainte?

Prea multe intrebari la care filozofii au raspuns deja de-a lungul timpului fara sa fi fost atotstiutori doar si-au dat cu presupusul numai ca noi cei evoluati le-am luat filozofiile de bune.  Doar cativa au stralucit prin cateva cuvinte care au dat multor oameni raspunsuri. Ce ma sperie e faptul ca desi suntem atat de diferiti fizic si din punct de vedere al personalitatii sau nu in esenta ne asemanam.  Chiar daca au trecut sute de ani intre noi, ramanem in esenta aceeasi. Ne punem mereu aceleasi intrebari si dam raspunsuri ce ni se par valabile. Iubim sau uram viata, o folosim sau ne foloseste, traim sau doar respiram, pretuim sau suntem prea lenesi sa o facem.

Desi  viata nu poate fi cumparata totusi ea poate fi vanduta.  Uitand sa traiasca prea multi devin sclavii banilor, banii transformandu-se dintr-o necesitate intr-o avere ...avere ce cumpara lux.   Desi nimic nu se compara cu linistea padurii sau briza marii sau anii studentiei multi dintre noi ar munci in plus pentru un aer conditionat, o super masina sau o cafea la un bar de fite.  Si asta pentru ca din masinile de lux nu poti privi rahatii plutitori din Dambovita si nici Cismigiul inflorit primavara.  Nimic nu se compara cu zambetul copilului tau si prea multi se feresc sa aiba un copil din motive financiare. Inainte oamenii nu se gandeau la asta si totusi faceau copii, copiii mureau pe capete si totusi femeile continuau sa faca copii. Acum ne e frica, nu le putem oferi tot ceea ce ne-am dori? Ce ne-am dori? Oare nu ne dorim prea mult pentru ei? Asa cum au facut si parintii nostri pentru noi? Si astfel evoluam prin autoselectare. Dar oare stim noi sa selectam ? Oare selectia nu trebuia facuta de natura si  platita prin sacrificiusi suferinta? Societatea a devenit o a doua natura?

Dar asta e ...doar nostalgicii mai cred ca intalnirile taranilor de altadata pe camp ...transmitand doar priviri nevinovate si pline de inteles  erau mai romantice decat cele din megacluburile de azi unde doi tineri nici macar nu se privesc. Doar prostii mai cred in visele de iubire ale lui Eminescu sub salcami sau sub clar de luna. Nimic nu mai e la fel.....sub salcami s-ar putea sa nu gasesti altceva decat peturi, iar luna nu mai are secrete.

Imi place tara mea, e singura pe care o cunosc si cand eram copil adoram sa o privesc pe geamul trenului...acum mizeria acopera verdele ierbii, apele au alta culoare si pietrele raurilor nu se mai vad din cauza ambalajelor de chpsuri, cutiilor de bere si peturile . Nu-mi place si totusi nu fac nimic  pentru asta.  

Azi e ziua mea de libertate fizica, de azi cerul e mai albastru si soarele mai stralucitor..oare fericirea si libertatea au acelasi sens pentru mine?

Imi  doresc sa fiu mama si –mi place sa fiu mama insa timpul si lipsa banilor nu-mi dau voie sa o fac asa cum imi doresc.Desi incerc sa-mi petrec timp cu copilul meu nu o fac intotdeauna intr-un mod relaxat. De asta am fost mereu de parere ca viata e o curva si noi niste barbati slabi de inger....si daca ma gandesc la ce am scris inainte ar insemna  ca ...curva e  o provocare ...as minti? Nu stiu ....

Ador muzica, ea constituie unul din elementele fericirii si daca o ador..de ce nu o ascult tot timpul? Poate doar pentru ca imi place sa o redescopar de fiecare data. Ador muzica desi sunt afona. Asa e si cu viata o traim desi suntem afoni.

Cam atat cu gandurie din prima zi de Aprilie, de acum Soarele va trezi la viata pamantul si astfel ne vom bucura de energie. De azi nu ma mai simt ca un sclav pe plantatia de zmeura crescuta-n copaci. De azi voi trai pentru mine si pentru cei pe care ii iubesc.  Dar nu voi trai poate niciodata pentru visele din copilarie si nu voi ajunge niciodata sa fiu ce mi-am dorit sa fiu si cu toate astea voi trai si ma voi bucura de clipele frumoase ale vietii atat cat va fi ea si pentru mine. Cea mai mare provocare a vietii este ca niciodata nu sti cand se termina. Unii stau tot timpul in garda, altii ignora sfarsitul cu desavarsire, altii se vad nemuritori, eu stiu ca va veni desi nu-mi doresc sa stiu,  nu cred in sfarsit ci doar in inceput.