duminică, 25 martie 2012

vineri, 16 martie 2012

Recoool - Martie

Si pentru ca nu pot adormi cu starea pe care mi-am creat-o in ultima postare ...si pentru ca in viata mereu ti se ia dar ti se si da ...Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga totul se transforma.
As vrea ca timpul sa se opreasca aici ..in perioada asta cand am doua minuni de fete...cand Alex parca devine mai responsabila, scrie putin mai frumos...ii place sa se joace de-a scoala si incet, incet constientizeaza ce se intampla in jurul ei ....devine mai interesata si mai captata de mediul inconjurator..cand vad cata grija si iubire revarsa asupra Marei si cum se inghesuie sa o imbratiseze cand doarme ... in plus cand se joaca impreuna am impresia ca pentru imaginea asta m-am nascut ....sa le vad pe amandoua jucandu-se....iar MAra cu ambitia si urletele ei , cu cazaturile si nazurile ei (din cauza racelii si a dintilor- are 8 acum) cu plimbarile ei nesfarsite de manute si desprinderile de pat ca sa ajunga singurica la laptop  si cum vrea sa mearga si sa vorbeasca.........cum imi comunica ce vrea la 9 luni asa cum Alex o facea pe la 3 ani....cum ma trage spre usa de afara si cum vine de-abusilea in bucatarie daca ma vede ca nu reactionez la tipetele ei ...cum orice cablu, intrerupator, carte, manual, laptop, balama e buna de tras, butonat, studiat.....cum viata asta da cu o mana si -ti inapoiaza cu doua....si cum toate suparararile se uita si ne indreptam sprem fericire cu speranta.........













De curand am recitit Mara de Slavici ....ce carte proasta mi se parea cand am citit-o pe la 16 ani ....si cat m-a rascolit acum ...cum am retrait povestea de dragoste a Persidei pana intr-un anumit punct si cum m-am regasit in indarjirea Marei de a face un viitor copiilor ei ...frumoasa carte ..pacat ca n-am rabdare sa citesc pe indelete si ma arunc navalnic ca sa sorb totul deodata...acum imi pare rau ca m-am grabit sa o termin ...sfarsitul nu a fost deloc savuros..d-aia ar fi meritat sa savurez mai mult cartea,,,,,si mam mai si chinuit sa cintesc cu lanterna sub plapuma ...caci de ...copii dorm ....bebelusii se mai trezesc, mai sunt raciti ....dar cam atat ...am mai iesit din stare ...vroiam sa spun ca ...citirea MArei m-a facut la inceput sa imi promit ca voi incepe si eu sa scriu o carte...o tentativa ...ceva ....apoi cand am vazut cu cat talent a impletit Slavici cuvintele, cum a creat fiecarui personaj universul lui ...cum le-a intersectat si cu le-a desteptat o data cu nasterea unui copil ...cum le-a ticluit el pe toate ...el ...care nu e nici pe departe Marin Preda ...ci e Slavici ... m-a facut sa-mi retrag promisiunea facuta la inceputul cartii sa-mi dau seama cat de mica, neinsemnata si antitalent sunt si sa ma rezum la blogul asta care mi-a devenit un bun si ascultator prieten, care ma asculta oricand si la orice ora vreau si care saracu nu zice nimic de rau ........asa ca las visurile si ma indrept spre vise

Martie - Durere, primavara, fericire, lupta -- Antiprimavara - http://www.youtube.com/watch?v=vIwICDXpi_M

Desi Iunie e luna in care sarbatorim 75%din zilele de nastere ....numaram anii de la cununia civila si ne bucuram la maxim de inceputul vacantei de vara ...martie e luna incarcata de emotii ...emotii dulci si amare..... Ador primavara ...probabil si pentru ca in ultimul timp iarna mi-a devenit dusman ....cam de cand nu ma mai dau cu sania si de cand frigul imi displace la maxim si de cand.....zapada e prea uda, devine prea murdara si prea grea cand trebuie sa o rascolesti toata curtea ca sa se topeasca. E momentul acela din an cand natura se lupta pentru supravietuire, renastere si frumos ....e timpul cand ...moartea si viata se bat pentru suprematie ...si oricat de puternica ar mai vrea sa fie iarna ...primavara invinge in fiecare an ..la fel cum ninsoarea de azi dimineata cu fulgi mari se topea izbind asfaltul...asta nu ma oprea din injurat printre dinti la 7 dimineata asemeni unei vrajitoare care-si face incantatia.
1 Martie si martisorul e un obicei frumos la romani...ador martisoarele handmade si ne zbuciumam in fiecare an sa cadorisim invatatoarele si mamele...dar ne si bucuram ca niste fetite rasfatate de fiecare floare primita...anul acesta de 1 martie mi-a lipsit serviciul ...pentru ca anul trecut am avut niste baieti tare draguti la serviciu .....am avut noroc totusi cu un sot care s-a gandit la frumoasele lalele galbene ....dar care prea obosit ...pe 8 martie a uitat in ce zi e ...si nici flori pentru dna invatatoare nu a mai luat ...dar nu-i bai....Si dupa ce trece frumos prin sufletul meu 1 si 8 martie se grabeste sa intre in calendar 15 martie...azi...azi sunt 8 ani de cand Alex a fost operata pe cord deschis ...nu stiu unde au trecut anii astia...era un ghindoc de 1 an jumate si din ziua aia eu i-am hotarat soarta..si azi am indoieli...nu stiu daca am facut bine sau nu ...sunt asemeni unor masti de teatru ....partea optimista imi spune ca i-am salvat viata ...partea realo-pesimista imi spune ca de atunci i-am distrus viata...nu voi sti niciodata cauza regresului si problemelor ei ...dar cred ca ar fi fost bine sa mai astept cativa ani ...voi trai toata viata cu asta ...si 15 martie ma va lovi si ma va saruta in acelasi timp....si n-am sa stiu niciodata ce am facut.....
Si nu zic bine ca am trecut de starea asta ...nici trista nici fericita  si n-apuc sa ma bucur prea tare de soarele de afara ca imi bubuie in suflet 22 martie...ziua in care mi-am pierdut o parte din suflet..anul asta se implinesc 10 ani...nu stiu cand au trecut......nu stiu de ce ...dar pentru mine a fost prima lovitura in suflet cand cel mai iubit dintre pamanteni a plecat ......a inchis ochii pentru totdeauna...omul care m-a crescut de la 6 luni, omul care m-a invatat sa merg, care m-a leganat pe picioare pana la 5 ani ...care mi-a cantat...care mi-a sters lacrimile ce ,,ti se innoada in barba,, de fiecare data cand ne desparteam .....omul care m-a ascultat, m-a sfatuit , m-a inteles ...................Imi aduc si azi aminte cum dupa 6 ani fericiti, plini de liniste si iubire a venit tata sa ma ia la Bucuresti....nu intelegeam mare lucru ...eram fericita ca peste o luna o sa incep scoala.....mamaie aranja hainutele in  geanta..si le scotea din tarna de nuiele ce o tinea dupa usa ..plangea in  tacere si-si stergea usor lacrimile..am intrebat-o de ce plange si s-a facut ca nu ma aude....abia cand rata ( caci asa se numea bomba de autobuz ce pleca spre gara) a plecat din statie si ea imi facea cu mana plangand...am inceput si eu sa plang...dar prea tarziu am inteles de ce.........aici a fost prima despartire .... aici m-am rupt de copilarie, de inocenta, de curat ...aici a fost primul meu pas ..departe de ei ....ma intorceam in fiecare vacanta inainte cu doua zile sa se termine scoala...si venea lunar sa ma vada si sa ma indemne sa invat bine...plangeam in fiecare seara si ma rugam la Dumnezeu ca ei sa fie singurii oameni din lume care sa nu imbatraneasca si sa nu moara....asa a fost o vreme....si am uitat sa ma mai rog ... timpul a trecut frumos...vacantele de vara fiecare cu povestea ei si cu mesele aproape de ritual, cu serile de iarna la gura sobei ca in poezii si pomii incarcati de zapada alba sclipitoare ca in povesti......la 17 ani nu mai erau doar ei cei ce ma atrageau in satucul lor de munte...inima mai batea pentru cineva...din ce in ce mai tare ...pana ce gandul mi-a fost distras aproape in intregime....dar ei nu-i pasa ...eram tot fetita ei cu pampoane albe de la gradinita....si ma ruga sa nu ma mai machiez de fata cu tataie ....si sa fiu cuminte si sa n-o fac de ras ca ,,- Ne omoara tac-tu,,
-Fa...oare mai traiesc eu sa te vad mireasa? (pentru ea fa era prescurtarea de la iubita mea fata)
-Termina cu prostiile . o taiam scurt
Cine ar fi stiut ca un an...un singur an a facut ca temerea ei sa se implineasca.....
Apoi a venit boala...si-am luptat impreuna ...si dupa ce plecam din spital..imi saruta mainile ...si -i spuneam mereu sa inceteze ...eu ar fi trebuit sa le sarut pe ale ei ...si-am luptat impreuna cu ea, cu mama si cu sora mea...Ea era radacina noastra...noi doar frunzele ...si cu toate astea isi facea mereu mustrari de constiinta ca ne chinuie....ultima data in spital fara s-o stim..i-am zis ....a fost prima care a stiut ...ca peste 9 luni voi avea un bebe...mi-a zambit, s-a bucurat cu mine si sunt cea mai fericita ca am impartasit bucuria asta impreuna...era inceputul lunii februarie...Apoi in jur de 17 martie ne-am intalnit ultima oara.....si prima oara cand nu am mai stat la ea ci in alta casa din sat ...mai rece dar ...de...regret asta ...as da orice ca in noaptea aceea sa fi dormit impreuna...asa cy=um faceam in copilarie si ne masura cat am crescut.......
Ne-am dus amandoi la ea ....am cules urzici...am vorbit...si mi-a dat ceva sa am de la ea ...i-am spus sa termine cu prostiile dar a insistat..i-am spus ca pe 1 iunie avem cununia...se bucura ...dar sclipirea din ochii ei palise....singura ei grija era bunicul si ce se va face el....de data asta nu a mai plans nimeni...ne-am luat la revedere si atat.....apoi Iulia stie cum s-au desfasurat ultimile zile ...eu ....nu ...caci fiind insarcinata ....nu mi-a mai spus nimeni ca s-a internat de urgenta in Valeni si apoi in Ploiesti...seara cand am venit acasa si mama plecase deja la spital in Ploiesti...tata si Dan mi-a spus ca nu e asa de grav.........in seara aceea am inceput din nou sa plang si sa ma rog ca atunci cand eram copil...dar poate era prea tarziu ....am adormit plangand...dupa ce m-am imbracat sa plec la serviciu am sunat sa vad cum e .... si mama ..mi-a dat vestea ...plangand disperata........apoi cand si-a dat seama ca sunt eu ...a incercat sa ma calmeze...mi-a zis ca o mai tin doar aparatele in viata si ca trebuie sa facem rost de o masina ............Doamne ..totul s-a sfarsit si s-a sfasiat in mine in ziua aia de 22 MArtie...as vrea sa o sterg din viata mea ...din calendar......dar......am plecat spre Ploiesti sperand sa mai prind o clipa din viata ei........iar tata a venit cu mine ....ca in ziua aia cand plecam spre Bucuresti cu el acum ne intorceam ....acum plangeam zgomotos...aproape lesinam de durere...sufletul poate sa doara mai tare decat toate operatiile si crizele pe care le-am avut pana acum ....nu vreau sa mai traiesc asta ....si atunci  de ce o retraiesc???? an de an de an de an de an .........sapte ani mai tarziu ....cand s-a implinit data de 22 am stiut ca o va urma si el cuminte...asa cum a urmat-o mereu ...cuminte, incapatanat si indaratnic ......desi mereu el era barbatul ...ea i-a fost tot...mama pe care nu a avut-o , sotia care l-a scos din toate nemerniciile lui, mama copiilor lui pentru care a muncit ca ultimul rob in mina de carbune ....si pentru care s-a zbatut sa le ofere tot ...tot ce el nu a avut ...o familie si un confort financiar....si peste 7 ani si 7 zile ...pe 29 martie a urmat-o si el cuminte desi .........de 7 ani il pierdusem si pe el definitiv........ultima data cand am vorbit cu omul pe care-l stiam eu a fost ...imbratisarea suferintei in pragul casei ...cand ea era in casa dar nu mai era ea...si noi ne-am sters si ne-am transformat ...fiecare in ce a putut....De-asta as vrea ca MArtie sa se termine undeva pe 14 daca se poate........Martie ma bucura cu primavara dar imi aduce atata durere...si ,,,totusi ..............Ce mult te-am iubit ...........asa am redescoperit ca si Zaharia Stancu a iubit cu aceeasi intensitate si fara sa-l plagiez......iti spun si eu ...Ce mult te-am iubit..............

Antiprimavara ( tudor gheorghe ) http://www.youtube.com/watch?v=vIwICDXpi_M
LA mine -n suflet este vifor si von nebuni sa faca schi

Recycle