duminică, 13 noiembrie 2011

Banul muncit

Povestea asta mi-o repeta tata mereu ...poate..poate s-o lipi si de mine ceva...dar eu cu mintea-mi de copil nu intelegeam nimic...abia mai tarziu cand am descoperit valoarea banului muncit ..l-am pretuit. Mi-aduc aminte ca am inceput undeva pe la 17 ani sa dau meditatii la franceza unui pusti ..din primii bani i-am facut cinste lu sor-mea la Mc Donalds..ea era mica si  ..stiu ca ne-am inghesuit alaturi de un balon in 117 ..baloanele erau rare...iar apoi am strans banii si dupa mult timp mi-am luat o pereche de blugi big-star...toata lumea avea..ai mei nu si-ar fi permis ...dar i-am luat din banii mei. Apoi m-am bagat la o gasca de dezinsectie cu baietii batand din usa in usa...a fost super fun ...si in prima zi mi-am luat adidasi de banii castigati...inspiram incredere. Apoi m-am angajat trei saptamani ospatar intr-o cafenea din centrul Bucurestiului ...acolo am simtit banul muncit .... am muncit frate ca hotii de cai pe cativa banuti ..si cand toata lumea iesea duminica in oras eu statea si serveam la mese ...interesant ca experienta dar greu..mai greu mi0a fost cand mi-am servit fostii colegi de clasa din liceu si mi-au lasat bacsis ...m-am simtit aiurea ...am asteptat primul salariu si am plecat ...imi amintesc ca am intarziat intr-o sambata si m-a pus seful sa spal faianta din bucataria...cu carpa ..nu cu periuta ....dar ala a fost cel mai muncit ban din viata mea...apoi am evoluat ...si am inceput sa castig banul din ce in ce mai usor...Mai jos e varianta pe scurt ..cam asa mi-o spunea si tata..cam asa o s-o spun si eu copiilor mei ...deja Alex se uita cam crucis la mine cand incep.

Banul muncit, de Alexandru Mitru



Trăia odată un om tare harnic, pe nume Petcu. Avea Petcu şi un fecior, care se numea Iliuţă. Cât era ziua de mare, Iliuţă nu ştia altceva să facă decât să doarmă. Într-o zi, Petcu l-a chemat pe Iliuţă şi i-a zis:
—De mâine să mergi la lucru şi să nu te întorci până nu ai să câştigi un galben.
A plecat Iliuţă. S-a făcut că munceşte un timp. Apoi i-a cerut mamei sale un galben.
—Iată, tată, banul muncit!
Părintele a luat banul şi l-a aruncat în foc spunând:
—Acesta nu e ban câştigat de tine!
A plecat Iliuţă. Era trist că îşi necăjise părinţii. S-a apucat de muncă. Pe la sfârşitul lunii se întoarce acasă.
—Te uită, tată! zice Iliuţă, şi îi întinde un galben cu zimţii noi. Tata îl cântăreşte în palmă şi îl azvârle în foc.
—Nu, tată, începu să strige Iliuţă, nu-l arunca! E galben muncit!
Se repede cu mâinile în flăcări, se frige, dar scoate galbenul. Se luminează faţa tatălui.
— Vezi, Iliuţă?Aşa e banul muncit. Il preţuieşti cu adevărat!

2 comentarii:

  1. corect.... numa' ca azi banii au alta stare de agregare sa zic, se volatilizeaza f repede, nu mai ajungi cu el la gura sobei :)

    RăspundețiȘtergere
  2. gandeste-te ca toate inutilitatile pe care le cumparam uneori se compara cu gura unei sobe :) ...ar fi si asta o varianta

    RăspundețiȘtergere

Fi un mic comentator AICI

Intre Secole - proiect

1 Sfarsitul lumii -  anul 2000 Inca nu plecasem la scoala  desi cred ca aveam vreo 5 ani, adica prin 1985 asa ca anul 2000 mi se parea ...