duminică, 31 iulie 2011

Dumnezeu si biserica

Mereu ne aducem aminte de Dumnezeu doar cand avem nevoie..chiar si cel mai necredincios dintre noi a spus macar o data ,,Doamne fereste,, sau ,, Doamne ajuta,, ...credinta e prea veche ca sa fie o traditie...Recunosc ca de cate ori i-am cerut ajutorul mi l-a dat...recuosc ca de cate ori a fost ceva rau am zis ,,de ce Doamne?,, si de cate ori lucrurile au iesit perfect ...mi-am zis ,,ce tare sunt!!!,, de prea putine ori spunem iti multumesc si aproape niciodata nu ne rugam fara sa fim la ananghie.
Dar ce ne facem cu babismele...ce e bine si ce nu...frumoasele traditii si obiceiuri si mai ales ce ne facem cu pupatul poalei popii ...sau pupatul mainii...dar ce ne facem cand biserica nu te apropie de Dumnezeu ci te revolta. In viata sunt trei praguri obligatorii sau aproape... trei zile in care trebuie sa te duci la biserica ...Botezul...Nunta ..si The End.. Deunazi mi-am trimis sotul la biserica pentru a intreba parintele daca si cat de liber e in ziua in care dorim noi sa facem botezul..la ce ora ne poate programa ..detalii. Iar in loc de prea utilizatul si chiar enervantul,, sa va traiasca,, ..parintele i-a tinut o mica mare morala...incepand cu comentarii vis-a-vis de numele copilului ..intrebandu-l pe sotul meu la ce filme ne-am uitat de am pus numele asta si ca nu exista sfanta Mara ..asa ca ne roaga sa-i spunem pe cel de-al doilea nume ...Andreea...faza tare e ca unei prientene cu o luna in urma i-a spus ca daca-s striga copilul pe cel de-al doilea nume il striga pe diavol...aberatie..in fine . Faptul ca acest preot e usor senil e o chestie discutabila..apoi i-a tinut teoria chibritului ca nu ne-am dus mai devreme ...pentru ca de ..ne-a dat o stical de un litru jumate de apa sfintita caruia sa-i dam copilui dimineata pe fata si o bucata de paine ( inteleg traditia) dar de ...apoi de la obraz i-a spui sotului meu suma-taxa pentru botez...suma ce depaseste razant pretul a doua meniuri ..a..la restaurantul unde vom face botezul....Apoi a cerut avans...normal ca mi-am trimis sotul fara bani la biserica si oricum nici el nu s-a aruncat ..mai ales ca acum traim in capitalism si am ajuns si cu biserica ca la piata...scump domne scump...dincolo era mai ieftin... asa ca va trebui sa cautam si o biserica cu un preot mai cumsecade..caci asa e acum ...totul se plateste. Nu e vorba de bani cat e vorba de principiu...oare ce fac niste oameni saraci? ..si nici nu vreau sa ma gandesc ce suma ar cere pentru o inmormantare cand esti constrans in mod cert de situatie..Doame ce a ajuns si biserica asta!!!! Ca sa nu mai vorbesc ca la noi ortodocsii biserica e trista ..cand intri la o slujba ..totul e trist...cantecul popiii te rupe-n doua daca-l asculti..Imi plac bisericile de negri , acolo e veselie...te duci ca sa te binedispui si sa-lslavesti pe Dumnezeu...La noi biserica e doar un centru de socializare pentru babe..noroc ca noi avem FB-ul ..peste 30 de ani ..popii vor da faliment..sau  vor face botezuri si inmormantari online contra cost..plata prin Home Banking si nu vor incepe cantarea pana la confirmarea platii. Oricum ..no comment... Mai imi place de popa cand vine cu craciunul si botezul etc..un fel de colind al popilor...unde in loc de sorcova te da cu un manunchi imbibat si inghetat de busuioc..iar tu tre sa-l platesti..ca de ..asa se face...La tara era altceva ...cand venea popa ..bunica Dumnezeu sa o ierte ..punea pe farfurie niste oua si niste bani  si dupa ce popa facea turul casei..isi lua darul...Doamne cate oua avea popa la sfarsit de zi? Iar cand l-am inmormantat pe bunicu..in fruntea convoiului mortuar spre biserica ..popa vorbea la celular ..il durea la bascheti ....imi aduc aminte ca a mai facut niste faze urate ...dar de si popa e si el om...dar oare n-ar trebui sa se teama si el de Seful lui...sau macar sa creada in el.. N-am cunoscut multi popi dar doar unul singur mi-a dovedit ca e om cu credinta si frica lui Dumnezeu..nu m-a judecat ..si mereu mi-a vorbit frumos...a fost singurul care m-a spovedit cu adevarat ( caci de asa se face ..inainte de nunta =)) ) si este singurul in a carui biserica ma duc de placere..desi biserica in sine e una care nu-mi place deloc ( e o biserica cu cimitir inclus..inainte sa intri in biserica trebuie sa treci prin cimitir...e una din cela mai macabre biserici sin pctul meu de vedere..) Si desi lumea vorbeste ca are bani, case si se plimba cu masina de teren...sincer din punctul meu de vedere isi face meseria cu adevarat ..chiar daca si pe el Dumnezeu l-a trecut prin multe incercari ca om... dar.....astfel uitam de Dumnezeu din cauza bisericii ? ne revoltam pe biserica si o credem casa Domnului sau .....uitam de biserica si totusi ne mai pastram credinta in Dumnezeu???
si la doar 7 saptamani puiul de om poate sta la discutie cu tati

Nu am chef azi - sau mai bine spus LENEA

Cand esti bagat in munca pana-n gat, cand ajungi seara acasa fara vhef de nimic, cand ai frigiderul gol si bei niste apa ca n-ai timp sa -ti faci ceva de mancare, cand in sifonier hainele nu sunt niciodata la locul lor sau cand masa e plina de vase pentru ca tocmai ai uitat ...iti spui ca nu ai chef acum. De fapt toate astea nu au nicio importanta...degeaba faci curatenie zilnic daca nimeni nu-ti calca pragul cu lunile si degeaba strangi patul dimineata cand oricum il desfaci seara...si totusi..cand esti prins in munca la birou/ serviciu sau pentru altii te simti atat de frustrat ca nu mai ai timp sau enegie sa mai fai si ceva pentru tine..ceva care-ti place ..ceva pentru sufletul tau. Sa pictezi, sa scri, sa crosetezi, sa te aranjezi, sa te joci ping-pong , sa te plimbi, sa mergi cu bicicleta...in general lucrurile pe care le faceai in copilarie...fara constrangeri si fara factorul trebuie

vineri, 29 iulie 2011

Zilele curg ca un izvor repede spre intalnirea cu marea cea mare

Am luat o pauza de la scris pentru ca in unele zile am avut timpul plin pana la refuz iar in altele am stat ( cat a fots timp ) si am privit anatomia lui Grey pe v-play ...de fapt am avut o zi plina de dr Grey care a fulminat cu  o noapte de vise cu personajele din film asa ca m-am hotarat sa iau o pauza si sa nu ma mai ating de laptop...dar asta nu a durat mult ...totusi am reusit sa ma rezum la 2- max 3 episoade pe zi.


Cu fetele aproape fiecare zi e la fel ...dimineata Alex se mai trezeste si ma ajuta cu suzeta Marei ...care o arunca din minut in minut parca sa testeze daca e cinea pe faza...apoi culmineaza cu un ueeeeeaaa...azi am reusit insa sa ma trezesc si eu la ora 8 si astfel pe la 9.30 am mers in parc ...parcul lui Vanghelie sa-i traiasca ...caci cele doua banci ramase erau pline pana la refuz ....iar pe iarba nu eram nebuna sa ma asez ...nu de alta ....dar ti-ar trebui o zi sa numeri fauna parcului chiar si intinsa la soare linistita....macar ma bucur de viata de bucurestean.
Botezul se apropie u repeziciune si eu n-am facut nimic in sensul asta ... incerc nici sa nu ma stresez..saptamana asta Alex a fost la control la oftalmologie si acum strangem din nou bani de ochelari ... in Romania ..alocatia pe un an a unui copil nu poate acoperi  costul unor lentile pentru ochelari...ba da ...scuze ..alocatia pe un an aproape acopera costul lentilelor ..daca am fi calculat si ramele era alta poveste.. Insa oricat de rau ar fi financiar ..nimic nu se compara cu rasul si plansul copiilor nostri. Deunazi tati si Mara stateau de vorba ...pacat ca nu pot incarca filmuletul pe blog...ma straduiesc sa-l incarc pe FB.
Mai am 6 zile din concediul postnatal si apoi trebuie sa incep nebunia cu depunderea dosarului la primarie ...iar asta presupune vreo doua drumuri la serviciu si sper ca doar unul la primarie ..Tot ce-mi pare rau la statul asta acasa e ca timpul zboara ingrozitor de repede ...imi aduc aminte ca la serviciu uneori ma uitam din cinci in cinci minute la ceas pentru ca mi se parea ca trec ore in loc de minute ...si abia asteptam sa ajung acasa la puiul meu ...acum am atata timp si abia daca-l pot valorifica.
Cu Alex am ajuns la jumatate cu tema de vacanta. Mara a inceput sa stea mai mult timp treaza ...acum trebuie sa poarte doi pampers asa ne-a spus doctorita insa ea nu-i prea suporta. In plus in ultimul timp pare si mai nesatula ....asa ca seara am introdus un biberon de lapte praf ..oricum pitica creste si sincer abia acums imi dau seama ce usoor e cu un copil sanatos.. Alex saracuta tot timpul a avut probleme ...chiar si acum sunt momente in care Alex ma solicita mai mult decat bebelusul ...e ca si cum as avea cinci copii in unul singur ...dar totul se compenseaza cu momentele in care Alex ma ajuta cu Mara ...si o ador pentru ca face totul din placere ..plimba caruciorul, duce pampersul la gunoi, ii da suzeta dimineata cand si ea ar mai dormi saracuta, o mangaie si-mi aduce aproape hainutele sau ce mai am eu nevoie... chiar mi-e de ajutor. Insa ma streseaza tare cu scoala ..nu stiu ce va face anul asta cu scoala ..e un chin sa fac temele cu ea .. e de o lene si de o lipsa de concentrare ingrozitoare...doar la adunare sta mai bine ..in rest.............











Deci nimic prea interesant de povestit ...doar ca trebuie sa fac multe lucruri si nu stiu cu care sa incep..in plus tot timpul nostru liber ni-l programeaza tata cu ce viseaza noaptea..in fine ...sper ca data viitoare sa am un subiect mai  interesant ...si sper ca unul din subiecte sa se numeasca -10 kg ...pentru ca am trecut la -9 si nu mai reusesc sa trec de bariera ...in plus am fost pe plus cu 22 ...deci mult de munca..partea proasta e ca daca nu mananc corespunzator nu produc lapte .. si atunci vacuta trebuie dusa la pascut ... si pascand regulat o sa se invete asa chiar daca nu va mai trebui sa produca lapte.

ne jucam de-a jucariile

Eu si Alex am facut cateva jucarii cu care micul bebelus se delecteaza cand se uita-n lumina. Iniatial am facut un mar din carton si hartie glasata ...asta pe cand bebe era inca in burtica ..si pentru ca Mara se uita mereu la el ne-am hotarat sa confenctionam si cateva buburuze, fluturasi si floricele ...chestii desenate pe hartie, pictate cu acuarele , decupate si apoi lipite pe o parte si de alta a cartonului...eu m-am ocupat in mare de decupaj si de coordonarea proiectului...inca ceva..nu am facut totul in aceeasi zi pentru ca Alex se plictiseste repede..am pictat intr-o zi si am lipit si snuruit a doua zi .... mie imi place ce am realizat si se pare ca nici Marutei nu-i displac formele agatate de lustra..




vineri, 22 iulie 2011

Nu am chef azi , Lenea. Lasa pe maine ce n-ai chef sa faci azi

Cand esti bagat in munca pana-n gat, cand ajungi seara acasa fara chef de nimic, cand ai frigiderul gol si bei niste apa ca n-ai timp sa -ti faci ceva de mancare, cand in sifonier hainele nu sunt niciodata la locul lor sau cand masa e plina de vase pentru ca tocmai ai mancat ...iti spui ca nu ai chef acum. De fapt toate astea nu au nicio importanta...degeaba faci curatenie zilnic daca nimeni nu-ti calca pragul cu lunile si degeaba strangi patul dimineata cand oricum il desfaci seara...si totusi..cand esti prins in munca la birou/ serviciu (sau pentru altii) te simti atat de frustrat ca nu mai ai timp sau enegie sa mai faci si ceva pentru tine..ceva care-ti place ..ceva pentru sufletul tau. Sa pictezi, sa scri, sa crosetezi, sa te aranjezi, sa te joci ping-pong , sa te plimbi, sa mergi cu bicicleta...in general lucrurile pe care le faceai in copilarie...fara constrangeri si fara factorul trebuie.
Cand stateam 9 ore inchisa in birou si de multe ori nu vedeam nici lumina soarelui..traiam frustrarea faptului ca ma prostituez pe o mica suma lunara necesara supravietuirii...muncesc ca un bou fara sa fac nimic pentru mine. Iar in concediu mi-era prea lene sa ma trezesc dimineata ca sa ma bucur de rasaritul soarelui. Pierdere de timp....pierdere de viata ...si totusi acum cand mai am cateva ferestre de timp liber..abia daca ma pot motiva sa fac ceea ce-mi place. Dar am gasit minciuna perfecta...imi place sa fac prea multe lucruri astfel incat ma apuc de trei o data si nu termin niciunul...Cand am ramas acasa cu timpul si spatiul in care sa fac ceea ce-mi place..doua saptamani nu am iesit din casa...nu am facut nimic...iar in a treia saptamana am iesit fortata de imprejurari..deci nu mai simteam nevoia plimbarii dupa care am plans ani de zile, nu ma mai incanta albastrul cerului care il descopeream o data pe an...n-am mai pretuit asa de mult nici verdele primaverii, nici liliacul si abia am sesizat mirosul florilor de tei....De ce? De ce picam in ignoranta? si de ce nu-mi convine niciodata nimic ? de ce de fiecare data cand fac ceva descopar ca mi-ar placea sa fac altceva ? de ce ma gandesc la visele neimpliniste in loc sa ma bucur de cele implinite? de ce vreau mereu mai mult? de ce nu ma opresc din alergat? De ce ? iar mai tarziu apare Daca... oare cine a inventat intrebarile si regretele? aaaa...si oare cui i-a venit ideea ca barbatul sa-si rada/taie barba? de ce? ce nu era in regula? de ce simtim tot timpul nevoia sa avansam ? sa evoluam? Mie toata evolutia asta imi pare mai degraba involutie... cu cat aveam orase mai mari si mai frumoase, masini mai rapide si mai spatioase...cu cat avem confortul apei de la robinet cu atat tanjim dupa locurile cat mai neatinse de om, dupa izvorul rece de la munte, dupa statul la cort si leneveala la soare, dupa impachetarile cu namol si dupa mersul descult prin iarba ....de ce ?? Nu am chef azi sa mai raspund la intrebari, nu am chef nici de regrete oricum am inteles ca paharul intotdeauna e plin 1/2 aer si 1/2 apa ...sau vin ...asta daca ai ochii deschisi ca sa-l vezi....Nu am chef azi si totusi nu m-am plictisit...as putea sa nu am chef nici maine ... si asta nu m-ar deranja cu nimic....

miercuri, 20 iulie 2011

Jurnal de bord - 6 saptamani ..adica 1 luna si 2 saptamani

Ieri Maruca a implinit 6 saptamani ...pe langa cei 31 de ani ai mei si Dumnezeu stie cate saptamani inta in acesti 31 de ani ...mai eact 31 de ani si 7 saptamani...mi se pare atat de putin si totusi atat de mult.
Ieri a fost prima zi in care pitica si-a coordonat singura mana dreapta spre gurita ...i s-a parut delicioasa...iar fericirea acestei descoperiri i se citea pe chip.
Azi o ducea fara probleme la gurita ..se pare ca la mana stanga mai are de lucrat.
Azi ...mai pe seara am plecat spre cabinet...sa ne cantarim...abia l-am urniot pe tati din loc care obosit fiind dupa o noapte de munca si cam delasator din fire ...imi tot spunea ca ne va prinde ploaia....dar asa spune cam de fiecare data cand trebuie sa plecam undeva ...insa cu mine n-a avut prea mult noroc in viata asta pentru ca nu -l las nici eu usor ...asa ca m-am imbracat ...te-am pregatit...si l-am asteptat la usa spunand...vi sau nu vi?si stie ca doua saptamani nu mi-ar fi tacut gura daca nu venea...asa ca am mai stat 10 minute sa se imbrace si am plecat...am mers cu viteza spre cabinet ..lui chiar ii era frica sa nu ne prinda ploaia...la cabinet desi aveam doar 2 persoane in fata am asteptat o ora...dupa noi mai venisera vreo 5 persoane..uf ce bine ca ne-am grabit. In cabinet ..surpriza ...venise doctora noastra..care era in carje in urma unei rupturi de calcaneu. La ultimul control o inlocuia o alta doctorita iesita la pensie si usor senila care m-a umplut de nervi si pe mine si pe tati... M-am bucurat si n-am ascuns asta... Apoi tea cantarit..ai 4 kg si 800 de grame ceea ce e foarte bine...tinand cont ca ne-am externat cu 3.300 din spital. Te-a consultat cu stetiscopul si te-a admirat din cap pana in picioare..apoi mi-a dat cateva sfaturi ...si ne-a sfatuit sa facem o ecografie de sold ( pentru ca asa a scris pediatra cand ne-am externat) si ne-a sfatuit sa te tinem cu 2 pampersi..zis si facut ... nu ma doare mana sa pun doi pampersi ...sper sa fie si ok metoda. CAnd sa iesim din dinspensar ( caci nu o pot numi policlinica) incepuse ploaia cu fulgere si tunete ...ca o zi de SF Ilie ce se respecta ..asa ca am sunat-o pe tusha Iulia sa vina sa ne ia daca poate ...iar ea l-a delegat pe Vlad in aceasta misiune. Misiune indeplimita cu succes...d-aia e bine sa fie doua surori....ca sa-si delege sotii in ajutorarea celeilalte ... Noapte buna tuturor!!!

Ce ai face daca ai sti ca asta e ultima saptamana din viata ta?

Stiu ca e un cliseu ...Traieste ca si cum asta ar fi ultima zi din viata ta!....si dac-ar fi cum ai trai? O zi nu e de ajuns... dar daca asta ar fi ultima saptamana? ...Te-ai duce la Paris? Ai face bungee- jumping ( nush cum se scrie), ai sari cu parasuta? te-ai intalni cu toti prietenii? Ai bea pana la refuz? te-ai inchide in casa? ai cauta rezolvari si ai face tot posibilul ca asta sa nu fie ultima saptamana? ti-ai regla conturile ( datoriile in cazul generatiei mele), ai face ceva sa asiguri o parte din viitorul copiilor tai? Eu nu stiu ...sincer nu stiu ce as face .. nici daca ar fi uCtima zi, saptamana sau an....nu stiu daca as pleca...stiu sigur ca as doemi mai putin, nu mi-as mai pierde timpul cu curatenia ( mancare si asa nu prea fac), mi-as petrece si mai mult timp cu copii mei, as spune mai des te iubesc, as gasi o cale sa-i arat mamei mele cat de mult o iubesc si o apreciez; le-as lasa fetelor mele mai multe cuvinte pentru viitor. Stiu ca suna morbid ... dar .... Mi-ar placea sa fac tot ce n-am facut ... sa sar cu parasuta, sa ma duc o fuga in Anglia si sa vizitez Londra....as manca numai Cipsuri si cand nu as bea Pepsi as bea Cola ...as fuma de doua ori mai mult...as merge o zi doar eu cu sotul meu pe munte ..asa cum faceam odata. Cand urcam cu casetofonul pe umar cu Megadeth siMetallica la maxim .. si urcam pana la Piatra arsa pe jos intr-o zi ... si apoi pana la Crucea de pe Caraiman...as sta 10 minute din nou pe piatra de langa Sfinx si as simti fericirea...apoi as cobora as lua copii si i-as urca si pe ei pana la Babele cu telecabina...apoi m-as duce la mare si as face o baie ..dar mi-ar trebui 6 luni sa fac asta ...si m-as baza pe faptul ca nimeni nu poate sti cand triesti si pe faptul ca si medicii sunt oameni...n-as face nimic invaziv ca sa ma distruga si sa ma opreasca din a face toate astea...dar oare atunci voi mai avea puterea sa mai fac toate astea???? Am impresia ca dorm prea mult si ca nu ma trezesc la viata cu adevarat. Am impresia ca trec prin viata ca un bivol printr-un magazin de portelanuri si nu apuc sa privesc ..barem sa ma si bucur de ce e in jurul meu. MA lovesc mereude,,n-am bani,, si ,,n-am timp,, sau de ,,sunt prea obosita,, si n-am chef,, sau ,,mai bine nu,, si ma trezesc mereu cu daca......sper sa nu aflu niciodata ...doar sa am un feeling cu o ora doua inainte ...sau e mai bine sa afli ca sa apuci sa faci toate astea..... Mi-e frica de moarte si tutiror ne e frica ...ne e asa de frica incat refuzam sa ne gandim la asta....avem impresia ca suntem nemuritori ..doar cei din jurul nostru nu....ne credem puternici ...dar suntem mai fragili decat furnicile..o secunda poate schimba totul..si totusi tu ce ai face daca asta ar fi ultima saptamana din viata ta? ai trai ca si pana acum? ti-ai da demisia si ai pleca din biroul ala infect care-ti manaca minim 8 ore pretioase pe zi? ai renunta la jocurile care-ti manaca timpul? oare ce ai face ?

luni, 18 iulie 2011

Utima rata la banca - alex la mare cu bunicii -mara plange

Azi am platit ultima rata la banca ...una din rate ..cea mai mare dar abia dupa data scadenta a creditului pot inchide contul asa ca trebuie sa mai fac o plimbare si cu toate ca e o zi fericita in viata noastra financiara si am scapat de un credit ..parca , parca am mai face altul ..sunt atat de multe necesitati si posibilitati atat de putine. Insa faptul ca ne trebuie cel putin doua lucruri urgent si nu ne putem hotara care e mai importanta am decis sa ramanem mai liberi de credit o perioada. Mai am un credit pana anul viitor dar cel de care am scapat azi era baza care ne manca lunar o suma de bani.

Alex nu a dormit toata noaptea trecuta, chiar a capatat vreo douapalmute pe tema asta insa era foarte emotionata si fericita ca pleaca cu buni si tataie la mare. Astefel ca la ora 5.00 era pregatita de plecare si cum bunicii sunt mai dificili :D cu ora inainte de sosirea trenului erau in gara ...de vreo doua zile trenul face doar doua ore pana la mare...pana acum facea si cate 8 ore...am venit o data cu trenul de la mare si a facut atat de mult pe drum incat am crezut ca nici nu vom ajunge la Bulgari ci poate vom cobora undeva prin Honolulu ( oare in ce tara e Honolulu?) . Au ajuns cu bine la mare si desi erau stresati au gasit si cazare ..pana anul acesta mergeau doar la hotel all inclusive dar de acum s-au schimbat putin lucrurile. Astfel Alex a facut deja baita in mare si e in culmea fericirii. Iulia si Vlad i-a dus cu masina la gara iar tati a fost si el prezent pana la plecarea trenului din gara. Tati a venit cu o idee minunata dar pe cat de minunata pe atat de greu de realizat  pentru mine. Vrea sa-si ea concediu doua nopti astfel incat eu sa plec o fuga pana la mare sa fac o baie si sa ma intorc seara ( el zice a doua zi dimineata), iar el sa ramana cu Maruca acasa. Dar eu nu ma indur...pe de alta parte ar fi bine sa ma eliberez o zi la mare cu Alex dar on the other hand ...n-as lasa-o pe Mara sa manance o zi de la biberon si eu sa irosesc bunatate de resurse naturale..in plus mi-ar fi prea dor de ea...si totusi tati are dreptate ..ar fi singura mea sansa pe anul asta sa ma rup putin de rutina si sa-mi incarc bateriiile in plus el stie cat de mult iubesc marea ...o iubesc mai mult decat o urasc.
Mara are acelasi program de liliac...si eu de asemenea...ziua dorm ...dar nu prea mult caci azi a stat mai mult treaza ...nu stiu ce are si e exasperant ...s-a si rasfatat putin si-i place sa i se acorde toata atentia ..in plus ii cam place in brate ..ori patutul are ghimpi pe care eu nu-i vad. Acum doarme in carucior, a facut baita si s-a linistit, apoi a dormit putin in pat iar cand a inceput concertul hard rock am scos-o la  plimbare cu caruciorul, bineinteles ca a adormit. Si astfel iar s-au mirat prietenii mei si Nico ( care si ea are un bebe de 5 luni jumatate) ce bebe cuminte am eu si ce frumos doarme ...aproape ma invidiau. Dar ei nu stiau ca Maruca imi face in ciuda parca. Cert e ca-i place la aer. Maine dimineata as vrea sa mergem la doctor..pentru cantarire caci mare lucru nu se intampla acolo, sa vedem cum facem cu tati pentru ca trebuie sa plecam de dimineata ..iar el dimineata vine de la serviciu.
Partea proasta e ca m-am reapucat de fumat ...si parca acum tigarea e si mai buna ca inainte ..o prostie...oare cine a inventat tigarea?!! e cel mai prosrt lucru pe care-l fac si care e in top 10 totusi in placerile mele.

Am terminat omiduta handmade,  Alex a foat foarte incantata de ea si desi ii era destinata Marei ....Alex a acut reactia asta << Ce daguta e!!! Ai facut-o pt mine, mami???>> si apoi s-a jucat cu ea mai mult pe post de trenulet. I-a placut ca e colorata .Si i-am spus ca voi mai face una ca sa aiba si ea si Maruca cate o omiduta facuta de mami. Punctul meu de vedere e ca se putea si mai bine .. dar merge si asa ..Cand se vor intoarce cu aparatul foto de la mare am sa postez si niste poze cu omiduta handmade...in totalitate ...lucrata la andrele...umpluta cu lana si cu niste antenute ciudate..panaatunci am sa postez pozele cu primii pasi spre infaptuirea ei..un fel de ecografie..







Azi i-am cumparat Marutei o pernuta ..trebuie sa ma opresc din scris pentru ca ,,Cine ma striga in noapteeeee???? e Dr Grey care incepeeee,, si aveam atatea de scris despre faptul ca nu stim sa ne bucuram la maxim de viata si ca de multe ori doar pe ultima suta de metri ne dam seama ca nu profitam la maxim de ea..Tu ce-ai face daca ai sti ca asta e ultima saptamana din viata ta? - sper ca asta sa fie urmatorul subiect

marți, 12 iulie 2011

Prima plimbare in parc












Ieri a venit Alex acasa....imi era foarte dor de ea ...poate si pentru ca are darul special prin care imi ocupa 90% din timp. Ne-am apucat de tema de vacanta inca de ieri, am continuat si azi.
Mara si-a mai reglat programul, cred ca incet -incet scapa de colici...cand o apuca plansul isteric o bagam la baita de seara. Ii place la baita, e cel mai cuminte copil din lume cand intra in apa calda ...iar tati o tine bine si-i da cu apa calda pe burtica...aproape nu ne vine sa o mai scoatem din apa. Noaptea trecuta a dormit de la 9.30 pana la 2.43 ..enorm de mult..cea mai mare bucata de timp dormita pana acum pe timp de noapte. Numai ca in timp ce un bebe se adapteaza rapid cu toate un adult ca mine cu greu isi mai schimba programul ..pentru ca am fost atata timp programata sa ma culc la 2, acum nu mai pot adormi decat dupa 2, in plus m-am si angajat fara contract la Anatomia lui Grey ...nu ar fi o problema prea mare daca nu mi-ar fi asa greu sa adorm dimineata ...spre pranz :D. Azi m-am trezit pe la 10 .15 ...si repede repede, i-am dat Marei sa pape, Alex a avut un mic dejun mai atipic..le-am imbracat, m-am imbracat si am plecat spre parc. In sectorul 5 al Capitalei anului 2011 parcurile sunt o raritate...am norocul sa fiu la cca 100 de m de un parc...impropriu spus parc ..pentru ca de fapt e un loc ingradit care contine alei si cativa pomi ....a..si sa nu uit mai contine 2 banci ...care de obicei sunt aglomerate de pensionari. Dupa ce am reusit sa traversam strada ...e o mica strada complicata si in Bucuresti cu 2 copii trebuie sa fi atent la traversare..ne-am apropiat de parc. Minune ..o banca era libera ..asa ca m-am asezat ..iar Alex foarte fericita a plimbat-o pe Mara ( care dormea) ..a plimbat-o doar la umbra si cred ca a dat vreo 50 de ture cu caruciorul. Apoi s-a cam lasat caldura ..asa ca la 11.38 ne indreptam spre casa, in drum spre casa am facut si primele cumparaturi impreuna..am luat paine si apoi plastelina pentru Alex. Sper ca maine sa repetam plimbarea ceva mai de dimineata. Mai am un parc la cca 2 statii departare, ne-am putea duce pe jos dar soseaua care trebuie traversata e un pericol public pentru ca desi e o intersectie dificila se face economie la curent si semafoarele nu functioneaza. In weekend a fost un accident grav care s-a lasat cu dead people, dar asta nu a fost suficient pentru a  veni cineva sa rezolve preoblema semafoarelor de aceea declar ,, Vanghelie nu te voi uita niciodata,,. Asta e Bucurestiul zilelor noastre o padure despadurita plina de haite de caini bolnavi, lihniti, nervosi si plini de ura. In Bucuresti cainii au mai multe drepturi decat oamenii...nimanui nu-i pasa de oameni si copii ..tuturor ne pasa de caini. Nu urasc cainii si nici nu-i iubesc la extrem dar inainte ca cineva sa comenteze il rog sa faca o plimbare pe jos in cartierul Rahova de preferat in parcuri (putine) sau si mai bine printre blocuri, la plimbare de preferat ar fi ca respectivul sa-si ia si copilul de mana si apoi sa-si declare dragostea pentru caini. Incepe Anatomia lui Grey deci ... pe data viitoare ..pana atunci poate atasez si poze de la plimbare.

duminică, 10 iulie 2011

Caldura mare mon cher

Probabil si Caragiale a fost inspirat cand a scris piesa de caldura asta infernala care te face sa uiti si cum te cheama. In camera noastra ieri era mai racoare azi a inceput sa se incalzeasca ...noroc ca tati siAlex sunt inca la tara unde e racoare, probabil maine de dimineata vor veni si ei acasa ...aproape ca mi-e teama sa vina azi.In plus saptamana trecuta cand era inca racoare Alex a plecat imbracata in trening ...pantaloni lungi ..si incaltata in adidasi..saptamana trecuta era inca racoare ..acum e vreme de costum de baie si palarie.
Mariuca mea are acelasi program ...ziua doarme si seara intre 21.30 ( cam dupa baita) pana la ora 2 noaptea nu doarme..nu ar fi problema faptul ca nu doarme dar plansul isteric si faptul ca nu vrea nimic ma trimite spre irascibilitate si pe mine. Azi noapte dupa recital ...a papat putin si apoi a adormit la 1.46  ( macar nu a mai depasit ora 2) apoi s-a trezit minune la 6.00..apoi la 8.oo si apoi din ora in ora.
Abia acum pot spune ca am inceput partea buna a alaptatului, fara dureri, fara nelinisti ca nu mananca suficient...dimineata ma trezesc cu pietre in loc de sani iar momentul mesei incepe sa fie unul special...pana saptamana trecuta aproape imi era frica de momentul mesei. Ce ma incurajeaza e si faptul ca am inceput numaratoarea inversa a kilogramelor. In sarcina am fost fericita castigatoare a 22 de kilograme. A doua zi dupa nastere am  consultat cantarul din spital cu credinta oarba si nebuneasca ca am dat jos muuuulte kilograme ..macar 6-8 ziceam eu ..dar am trait dezamagirea ca dupa nastere sa fi dat jos doar 4 kilograme...adica de la 84 ajunsesem la 80 ...mi-am zis ca nu e bun cantarul si am plecat mai departe ...insa si acasa dupa 2 zile tot 80 mi-a spus cantarul ca am ....cantarul asta e ca oglinda fermecata a mamei vitrege din Alba ca Zapada, iti spune mereu adevarul in fata ...lui nu-i pasa de sentimentele tale. Si uite ca alaptatul se pare sa fie vraja spre numaratoarea inversa. Daca saptamana trecuta ma bucuram de un 76.9 azi cantarul mi-a aratat 75.9 ...bucurie mare .... dar pana la 60 tot mai am. Dupa Alex  ( mai ales ca nu am alaptat) am ramas cu zestrea sarcinii si cu nostalgia hainelor care nu m-au mai incaput niciodata si din care tot am pastrat vreo doua ...nu stiu daca le in ca amintirea vremurilor de alta data sau pur si simplu inca mai sper sa ma mai incapa vreo data in viata asta. Daca la Alex cand aveam 22 de ani porneam de la 52 de kilograme si ajunsesem la 74, acum la 30 de ani pornisem de la 64 si ajunsesem la 84. Kilogramele cresc o data cu varsta =))). La Alex abia am reusit sa dau vreo 5 kg jos in doua saptamani cat am fost internate si Alex a suferit operatia pe cord..si atunci nu am slabit din cauza nemancarii caci Dumnezeu a avut grija de mine ci din cauza stresului si supararii ..nu exista suferinta mai mare decat suferinta si neputinta din ochii copilului tau, nu doresc nimanui sa traiasca suferinta asta ...suferinta care oricat de mare ar fi ai lua-o tu ca mama asupra ta numai sa-ti scapi copilul ...doar in conditiile astea cred ca un om ar fi capabil de sacrificiu suprem.
Stiu ca multi nu cred in Dumnezeu ...dar mie mi-a dovedit de fiecare data ca exista cineva acolo sus care are grija de mine. Stiu ca nu sunt chiar o very important person ca Dumnezeu sa stea cu grija mea si sa ma ajute ori de cate ori am avut nevoie. Dar...totul in viata s-a intors ca un bumerang ...a fost un fel de legea atractiei... si de cate ori am daruit ceva am primit inzecit si la nevoie inapoi. Si totul s-a intors tot prin oameni la mine...oamenii sunt ingerii lui Dumnezeu. Spun asta pentru ca atunci cand am stat internata cu Alex la Timisoara la Institutul de Cardiologie ...sotul si parintii mei nu ma puteau vizita cu mancare si altele necesare ...drumul Bucuresti -Timisoara fiind unul foarte lung...in plus Dan a avut parte de 3 drumuri consecutive Timsoara-Bucuresti  Bucuresti-Timisoara Timisoara- Bucuresti, trei zile aproape a stat numai in tren. Si cu toate astea am avut o persoana in salonul in care am fost internata ..plina de bani si plina de suflet ...asa ca nu am dus lipsa de nimic, si m-am putit concentra doar pe refacerea puiului meu ... pe atunci avea doar un an si 5 luni. Apoi a venit randul meu sa-mi ajut colegele de camera ....imi aduc aminte ca am avut o zi in care ...ma invarteam ca un titirez in salon... Flori , o pacienta suferise o  investigatie cu cateter parca si nu se putea misca din pat ...asa ca eu eram cea care ii dadea sa manance si toate cele....apoi mai era o batrana care avea implantat un stimulator cardiac si deasemenea eu o ajutam si ...mai era si Alex care era la varsta la care nu statea locului iar paturile erau de cam 1m inaltime ( sau cel putin asa mi se pareau) oricum erau foarte inalte. Frumos e ca atunci la 1 an si 5 luni in a doua saptamana dupa operatie Alex mi-a dat drumu la mana si a mers singura...pana atunci mergea cu greutate tinandu-ma pe mine de mana ... pana in operatie mergea cu hamul ...dar dupa ...taietura pe piept nu mai permitea acest lux..si totusi de atunci Alex s-a inchis in ea si de atunci eu am fost pe faza oferindu-i tot ce vroia ..intelegand-o din priviri...probabil de aceea nu a mai simtit nevoia sa vorbeasca. Nu stiu, totul a ramas un mister.
De data asta am dat dintr-una in alta...probabil din cauza caldurii nu mai pot tine un traseu drept pe un subiect ..asa ca mai bine ma opresc aici inainte de -a mi exprima parerile asupra aselenizarii, rasismului si cat de mult seamana numele Obama cu Osama ......
- Amice esti idiot ? ( Caragiale)
- Da, da de ce-ntrebi? ( Toni - Trazniti in Nato)

joi, 7 iulie 2011

1 luna - 7 iulie

Azi pitica mea cea mica a implinit o luna ...iar eu am o luna de cand ziua e noapte si  noaptea e zi....in rest leneveala. Alex se distreaza la tara dar peste 2 zile va fi din nou acasa si o sa ne certam din nou si o sa ne jucam din nou ...de saptamana viitoare vom iesi toate trei la plimbare cu caruciorul...oare pana atunci ma mai reglez cu oboseala? de fapt nu stiu daca e oboseala sau leneveala... Mara a crescut destul de mult intr-o luna dar colicii inca nu ne da pace...Saptamana asta am petrecut fiecare noapte doar noi doua pentru ca tati e la serviciu..si de vreo trei zile n-am mai folosit formula ca supliment ... doar cate 50 ml/ zi de ceai pentru colici...asta mai linisteste burtica. De doua zile ne mai ajutam si de suzi ( suzeta) care in anumite momente ne linistete iar in altele chiar o enerveaza pe pitica....am discutat in mare si pentru botez se pare ca acesta va avea loc pe 9-10 septembrie...sa vedem de unde facem rost de invitati =))).


Nu avem prea multe de scris ...doar ca timpul trece altfel de cand stau acasa si dintr-un anume punct de vedere mi-e dor de viata activa, de serviciu si de colegi..insa din multe alte puncte de vedere ma bucur ca pot sta acasa cu copii mei si ne putem bucura de viata impreuna ... insa parca nu o facem la maxim...asa cum mi-as dori eu..de fapt nu stiu cum mi-as dori eu...am impresia ca petrec prea mult timp dormind si la tv ...pierdere de timp cu stiri , tanar si nelinistit (serial pt bososrogi) si anatomia dr grey...in rest m-am apucat sa fac o jucarie...handmade ...o omiduta ..sa vedem ce va iesi..daca voi fi multumita macar 50%de rezultat voi posta poza aici si voi continua in fabricarea de jucarioare handmade ... dar dupa cum spune tati nu stiu ce ma voi face cand ma va pune Alex sa-i pun roti...si poate si motor...imi pare rau ca nu am pozat autobuzul si robotul pe care le-a facut cu tati ( a se citi mai mult tati) din polistiren...cu robotul cel putin ne0a batut la cap 3 zile si 3 nopti pana i-a venit lui tati o idee sa lipeasca polistirenul cu foc...pacat ca totul s-a stricat in jumatatea de ora de la fabricare ...si acum stop ...pentru ca bebe atomic are ora de trezire si de masa ...ma anunta prin immmueaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa....a si inca ceva Mara a inceput sa gangureasca deja...spune un ingi si inga foarte frumos.

marți, 5 iulie 2011

Timpul

https://picasaweb.google.com/evenmerox/Diverse#5327893054224718594


TIMPUL alearga ca nebunul si abia ne dam seama cand trece. Eu vad timpul trecand atunci cand vad pozele copiilor mei ...mai evident observ asta cand ma  uit la pozele cu Alex....cat de mica era acum un an ... si cat de mica era in urma cu trei ani...cat de mult m-am schimbat eu si cat de mult s-a schimbat ea. Mereu mi-am dorit sa fac ceva..ceva mai mult...sa nu irosesc timpul si sa las ceva in urma si tot mereu am avut dezamagirea ca n-am facut ce, cat si cum trebuie. Ma ascund mereu dupa treburi casnice si ma enervez prea des ca nu se pastreaza curatenia si ca in casa mereu e un haos...ma stresez inutil si in loc sa fac ceva util ma trezesc dand cu aspiratorul ....in urma caruia ramane curat 5 minute....dar ce sa fac ? Daca nu fac planuri cu o zi inainte ma trezesc pierzand ziua ce urmeaza ....si daca fac planuri ma trezesc ca nu le-am dus la indeplinire in totaliate...si totusi  trecerea  timpului in fuga ma aduce la disperare.
Cand eram copii ne doream sa ajungem oameni mar acum ne gandim cu nostalgie la copilarie. Imi aduc aminte de jocurile copilariei: frunza, prapastia, castelul, ratele si vanatorii, tara- tara vrem ostasi, 1,2,3 la perete stai, flori , fete sau baieti, print - print cat e ceasul?, omul negru ...si ce frumos trecea timpul pe atunci . Stau si ma gandesc ca grijile cotidiene inabusa timpul iar timpul fuge de ele.... de ce nu putem trai fara griji, fara bani, fara pofte...? De ce ne dorim mereu mai mult? De ce nu suntem niciodata multumiti cu cat avem? De ce vrem sa ne autodepasim? De ce vrem sa fim mai buni decat cel de langa noi? De ce cautam aprecierea celor din jur? De ce uitam sa traim pentru noi si ai nostri? De ce punem munca mai presus de noi? De ce ne dorim mai mult de la copii nostri? De ce cand suntem fericiti nu apreciem momentul la maxim? De ce traim? De ce ne-am nascut? De ce ???? si cand te gandesti ca am trecut de mult de vremea de ce-urilor tampite...sunt intrebari la care nu vom gasi niciodata raspunsul ...intrebari simple, raspunsuri complicate sau poate ca doar mintea mea saraca in calorii gandeste asa ...nu stiu ...dar cand ma gandesc ca am depasit pragul de 30 de ani si ca n-am realizat nici macar un sfert din ce mi-am propus incep sa dau vina pe timp...si cand ma gandesc cu ce ochi priveam atunci cand aveam 10 ani un alt om de 30 ...si cand ma gandesc ca intotdeauna am crezut ca adultii sunt mai destepti si ca ei au intotdeauna dreptate si m-am trezit in realitatea faptului ca majoritatea adultilor sunt aceeasi copii tampiti sau nu ...si ca doar coaja ii separa de a fi copii.
Sunt si adulti cu capul pe umeri dar provin cel mai probabil din copii aceia seriosi care stiu de la bun inceput ce vor de la viata...copii care in clasa 1 invata pentru ei nu pentru premii...copii care in clasa 1 stiu deja la ce facultate vor da ...copii care zambesc la glume proaste si care nu se vor integrati in vreun grup...copii aceia pe care restul ii judeca ca nu se integreaza in alt grup de copii...timpul nu te transforma decat fizic si daca il lasi te slefuieste ca pe un diamant ...asta daca vrei ...daca nu ..il poti lasa sa treaca si sa stai toata viata ascuns in tarana....acum din  cauza ploilor in noroi ..si daca ai noroc ...norocul o alta variabila importanta a sortii...daca ai noroc vin inundatiile si te trag la vale ..te trag spre mai bine fara ca tu sa-ti dai seama. Norocul ....e important sa ai noroc... Noroc ca mai am timp .....

luni, 4 iulie 2011

4 iulie - zombie


Micul terorist confunda ziua cu noaptea si astfel m-am transformat partial in liliac ...ce i-ar mai placea lui Alex cand se intoarce de la tara ca in loc de mami sa-lm gaseasca pe Batman...si asa saptamana trecuta se ruga de mine sa ma duc la schimb de mame...o imbecilitate de emisiune la care ne uitam si unde toate toantele fac schimb de familii o saptamana....
Mama lor de colici ..ne-au inebunit..ceaiul ne mai linisteste putin dar eu in incapatanarea mea refuz sa apelez prea mult la ceai ...iar alaptatul e din ce in ce mai dificil ..mai ales ca nu ma pot abtine de la o gura de cafea sau pepsi pe zi.

 In ultimul timp tot iau lectii despre viata....unchiul meu ( fratele meu asa cum il numeam cand eram mai mica) a avut o lupta pe viata si pe moarte cu o infectie aproape de septicemie.... are o luna de cand sta in spital si se pare ca el a invins ...acum o luna cand eu nasteam el abia se trezea dupa o saptamana de somn si intubaj dupa operatie ...a fost groaznic, de curand am aflat prin fb bineinteles cum o fosta colega ce in urma cu cativa ani se casatorise si traia fericirea...fericire ce se vedea de departe...a ramas ..urasc cuvantul ...dar a ramas singura ...vadu....la o varsta la care nu ar fi trebuit sa existe asa ceva. Acum nu stiu daca se instaleaza depresia posnatala dar urasc faptul ca moartea a fost inventata. Atata fericire traiesti cand dai viata si atata tristete cand cineva drag dispare. Pe deoparte sunt convinsa ca daca n-ar exista moarte n-am sti sa pretuim nici 1% din viata si asa suntem niste imbecili de multe ori, imbecili ce ne irosim timpul pe pamant: ori ne batem joc de timp, ori il lasam sa treaca pe langa noi.
Azi a fost una din zilele in care dupa o noapte de plansete si zbucium am dormit, Alex e bine mersi la tara ...foarte fericita isi traieste o saptamana de copilarie din vacanta de vara.


Sa vedem maine ce va fi....

duminică, 3 iulie 2011

Jurnal de bord - ziua 1 - 3 iulie 2011

Pana acum ceva timp am tinut un jurnal de sarcina pe http://www.jurnaldesarcina.com/author/Roxana.aspx, aici am scris atat cat am putut despre perioada mea de sarcina. Perioada frumoasa din viata mea..am relatat cam totul pana la venirea Marei acasa. Pentru ca pe vremea cand eram la prima sarcina si primul copil stiam prea putin despre internet si pc-urile erau folosite mai mult pentru jocuri, jocuri stocate pe dischete...n-am tinut un jurnal si aici o simt dezavantajata pe Alex. De aceea acest jurnal de bord va fi jurnalul nostru de familie, pentru ca viata e scurta, nedreapta si cand suntem fericiti rareori suntem si multumiti si mai degraba nemultumiti ca fericirea dureaza prea putin. Asa ca imi doresc ca fetele mele in viitor sa poata intra aici si sa citeasca ce am scris despre noi...despre cum am trait, ne-am suparat si ne-am bucurat de viata.

Viata e cel mai frumos dar de la Dumnezeu si trebuie sa ne bucuram de el/ea in fiecare clipa..trebuie sa o traim si sa o pretuim. Astfel prin intermediul nostru doua fete se bucura de viata, speram ca de o viata frumoasa.
Cand am ajuns cu Mara acasa, Alexiei ii sclipeau ochii de bucurie...a fost mai fericita ca niciodata ...cred ca cel putin o ora nici nu s-a dezlipit de cosul in care dormea micul om, cand a inceput sa planga m-a chemat repede la ea, apoi s-a certat cu mamaie care nu vroia sa o lase si pe ea sa o ia in brate. Imi aduc aminte cat de mult am iubit-o pe sora mea..pe care o asteptam cu nerabdare si care a venit sub forma unui bebelus.
Alex nu a fost dezamagita ca bebelusul era prea mic, probabil pentru ca a fost pregatita din timp.

La inceput mi-a fost foarte greu dar  tati m-a ajutat  foarte mult si chiar si ALex m-a ajutat ...chiar si pampersii ii ducea la gunoi. Am redescoperit un alt copil in propriul meu copil.
Apoi la mijloc de Iunie Alex a terminat scoala ...si scoala ne-a terminat pe noi, de fapt a terminat clasa 1si desi la inceput de an ne gandeam cu emotie si frica si mai ales invatatoarea si logopeduk ne cam descurajau, astfel ne gandeam cu groaza la ce vom face si cum vom termina clasa 1, uite ca la sfarsit de an Alex a luat chiar si premiu pentru rezultate bune la invatatura...desi acum in clasa intai 90% din copii iau premiu.
Acum Alex a plecat cu tati la tara, imi e foarte greu fara ea dar o saptamana ma sacrific si ma sacrific doar pentru ca vreau ca sa se bucure si ea macar o saptamana de libertate si de vacanta, pentru ca eu sunt omul cel rau cu care face zilnic teme ...nu va ganditi ca facem multe teme, doar tema de vacanta ...dar fuge de ea ca necuratu de tamaie ...iar eu trebuie sa o conving mereu ...totusi are nevoie si de o mica aerisire, iar cu dictatorul in preajma aerisirea asta n-are cum sa se intample.
Saptamana asta am fost si cu Mara la doctor, desi legea spune ca la nou nascut doctorul vine acasa...nu si la noi...desi aveam programare si fusese si tati cu 2 zile inainte ca sa pregateasca terenul am stat ceva la usa ...nu o ora dar un sfert de ora tot am stat...cu ocazia asta am fost oblicati sa cumparam si carucior, alex s-a bucurat ca si cum i-am fi luat motocicleta ( asta isi doreste ea acum), are niste dorinte care ma imbolnavesc. Astfel ne-am dus toti 4 la doctor si Alex a fost foarte mandra sa impinga pe anumite strazi ( pe care nu era circulatie intensa) caruciorul. LA doctor a fost bestial...cantarul electronic nu mergea ( noi in esenta ne-am dus pentru cantarire), apoi a scos cantarul mecanic de pe vremea lui Alex ( nici pe atunci nu functiona cum trebuie) ...doctorita m-a sfatuit sa beau mult lapte ..o idiotenie, tati s-a cam luat de ea si atunci dna l-a dat afara din cabinet (elegant), ne-a chemat si saptamana viitoare...dar nu ne ducem ...nu ne ducem pentru ca inca suntem sanatosi la cap.
Saptamana viitoare vei implini o luna, si de acum voi scrie mai la subiect...despre colici si tipetele tale de foame cand am impresia ca vei trezi tot cartierul.

Va pup

Recycle